ION: Măi copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
IONUŢ: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
ION: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
IONUŢ: Ştiu tată, cum să nu!
ION: No, ia un caiet şi scrie: Ardealu’ îi a nost!
Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
ION: No, mai scrie o dată: Ardealu’ îi a nost!
Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu "Ardealu’ îi a nost".
Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa.
IONUŢ: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea...
MARIA: Da’ ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Da’ ce-i cu el? E în comă alcoolică?
IONUŢ: Nu, mamă!
MARIA: Dar ce-i atunci, spune!
IONUŢ: Se crede ungur!
