Marica Barica este o româncă în vârstă de 59 de ani, originară din BotoÈ™ani, care a rămas pe drumuri, după ce bâtrâna pe care o asistase a decedat, iar cel care a angajat-o nu i-a plătit drepturile băneÈ™ti. Imediat după decesul bătrânei i s-a transmis să părăsească casa pentru că "urmează să vină zugravii să renoveze întregul apartament".
 
Povestea ei este asemănătoare cu a multor femei venite să muncească în Italia È™i care au ajuns în situaÈ›ii limită, neplătite, fără o casă unde să locuiască sau bani să se întoarcă acasă. "După 35 de ani munciÈ›i în fabrica de confecÈ›ii din BotoÈ™ani, am ales să plec în străinătate, să ajut familia, chiar dacă alte femei, la varsta mea se gândesc la odihnă, să se bucure de nepoÈ›i È™i să aibă grijă de sănătate", a declarat femeia, cu vocea tremurând de emoÈ›ie.
 
Marica a venit în Italia, mai precis în Sicilia, în 2009. Acolo, timp de aproape un an a cunoscut o viață de infern. "Nu È™tiu ce ne face, pe noi femeile, să acceptăm asemenea compromisuri. Te gândeÈ™ti la familie, să strângi un ban, să ajungi la pensie mai liniÈ™tită. Pleci în necunoscut È™i găseÈ™ti situaÈ›ii de coÈ™mar. Am stat în Sicilia cu 550 de euro pe lună, fără contract, muncă 24 de ore din 24 È™i cu un bătrân de 120 de kg, paralizat È™i foarte bolnav. Am rezistat aproape un an È™i când am avut posibilitatea să plec, am plecat fără regrete".
 
Românca a ajuns în satul Borgo Carige, din comuna Capalbio, o localitate situată în provincia Grosseto. Aici a primit bani mai mulÈ›i, dar pentru un an È™i jumătate tot fără contract. "Am trecut de la un salariu de 550 la unul de 700, dar tot fără contarct legal. Primeam banii la negru. Eram mulÈ›umită că am un loc de muncă È™i că am scăpat din infernul sicilian. Lucrez acolo din februarie 2010. Abia din 2011 mi-au făcut un contract de muncă, dar mi-au luat bani pentru "contribute". AÈ™a că, primeam doar 600 de euro".
 
Marica Barica ne-a povestit despre munca ei È™i relaÈ›ia care a avut-o cu bătrâna pe care o asista. "Era o femeie foarte bolnavă, fusese operată de cancer. Mi-era tare milă de ea. De când am venit eu parcă se ameliorase situaÈ›ia ei. Eu o mângâiam, vorbeam cu ea, îi cântam. SimÈ›eam că mă iubeÈ™te. Vedea această schimbare È™i fiul ei È™i se declara mulÈ›umit. Cu toate astea nu m-a plătit în concediu când am fost È™i eu acasă. Iar când mă întorceam găseam biata femeie într-o stare jalnică. Neîngrijită, disperată, murdară. A doua oară când am fost în concediu m-am întors mai devreme. Mi-era frică să nu moară fără mine".
 
Citeste mai departe

CITEȘTE ȘI: "Doi botoșăneni reținuți în prag de Crăciun: Au plecat la vânătoare pe un fond..."