"L-am tratat mereu pe Andrei PleÈ™u cu un amestec de colegialitate È™i condescendență. Fiind împreună în Guvernul Radu Vasile, l-am pus alături de cei pe care i-am tratat cu respect. Devenind între timp, se pare, ochiul curÈ›ii, Andrei PleÈ™u mă atacă, înăuntrul unei ofensive mai largi împotriva a tot ceea ce este viu È™i promițător în È›ară, după aprilie 2012, când a început schimbarea regimului din România. Crin Antonescu, Victor Ponta, Cristiana Anghel, Ioan GhiÈ™e, Petre Roman sunt, de asemenea, È›intele sale. Nu merită să comentez sfătoÈ™eniile unui frustrat în faÈ›a istoriei. Cu toate acestea, fac cinci menÈ›iuni", scrie preÈ™edintele ICR.
Redăm cele cinci "mențiuni" făcute de Marga:
"În primul rând, nu există nicio probă pentru susÈ›inerile sale în ceea ce mă priveÈ™te. Eu nu am fost servitorul unei curÈ›i ce va sfârÈ™i într-o detestare generală. Eu nu am discutat niciodată despre modele în politică È™i nici nu am turnat vreodată pe cineva. Acum observ – cum, de altfel, bănuiam – că Andrei PleÈ™u È™i învățăceii săi nu par străini de dosariada menită să-i compromită pe intelectuali, de la Adrian Marino încoace, precum È™i pe cei care mai pun în miÈ™care lucrurile. Pe scurt, Andrei PleÈ™u vorbeÈ™te fără probe, ceea ce, în condiÈ›ii normale, ruinează un moralist.
În al doilea rând, Andrei PleÈ™u a folosit, ca puÈ›ini alÈ›ii în această È›ară, bani publici pentru o promovare personală chestionabilă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, căci fiecare luptă pentru recunoaÈ™tere. PoÈ›i avea însă o conÈ™tiință curată câtă vreme tu nu ai promovat decât ca favorit al oricărui regim? Las răspunsul în seama fiecăruia.
În al treilea rând, Andrei PleÈ™u se opinteÈ™te să discute situaÈ›ia României care, precum în orice È›ară europeană, depinde de politică. Andrei PleÈ™u vrea imposibilul: să ne convingă de faptul că el nu face politică, atacând politica schimbării unui regim. I-aÈ™ spune direct că greÈ™eÈ™te, căci nu se pot păcăli la infinit oamenii cu un discurs pretins "apolitic", într-o situaÈ›ie evident dependentă de politică. Aproape toate textele sale acre conÈ›in această ipocrizie: înlocuirea discuÈ›iei politice propriu-zise cu consideraÈ›ii laxe, moral-estetice, despre orice.
În al patrulea rând, Andrei PleÈ™u, graÈ›ie unor împrejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puÈ›ine critici È™i alternative cunoscute de public la discursul său. El este tratat cu complezență pentru că este mereu simpatic, cum îÈ™i doreÈ™te. În fapt, ce propune Andrei PleÈ™u? Efectiv nimic. Având respect pentru È™armul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă: "toate florile să înflorească". Adaug însă că de aici nu rezultă că toate fructele sunt bune.
În al cincilea rând, venind din provincie, nu È™tiam de organizarea în haită decât la lupi. Îmi pare rău să o regăsesc la unii concetățeni, care participă la încercări de sfâÈ™iere comandate. Nu mi-e teamă. Sunt doar dezamăgit".
În final, Andrei Marga promite "să revină dacă va fi cazul", È™i conchide că într-o perioadă în care România are nevoie de reconstrucÈ›ie, Andrei PleÈ™u se face că nu vede preferând să rămână "ochiul vigilent al curÈ›ii".
