Supradiagnosticarea este principala problemă a realizării investigaţiilor medicale de rutină recomandate de specialişti şi chiar de sistemele de sănătate ale mai multor state. Aceasta înseamnă că prin programele de screening sunt depistate "afecţiuni" care, de fapt, nu ar fi ridicat niciodată probleme de sănătate unor persoane. În cazul screeningului pentru cancerul mamar, de exemplu, mamografiile depistează leziuni a căror semnificaţie este incertă – este vorba, în multe cazuri, de cancere care nu devin niciodată agresive. Pentru că în cele mai multe situaţii medicii nu au capacitatea de a spune cu precizie care dintre aceste cancere se vor răspândi şi vor scurta dramatic speranţa de viaţă a pacientelor, toate femeile în cazul cărora se depistează astfel de leziuni sunt supuse tratamentelor anticancer, inclusiv mastectomiei (îndepărtarea chirurgicală a unuia sau a ambilor sâni) şi radioterapie, scrie adevarul.ro. Aceste tratamente au efecte secundare importante. De exemplu, radioterapia creşte uşor riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în viaţă, iar chirurgia este însoţită de riscurile obişnuite ale anestezicului şi ale potenţialelor infecţii. Aceste riscuri merită să ni le asumăm atâta vreme cât cancerul ameninţă viaţa, dar este foarte dificil de estimat care sunt leziunile potenţial inofensive. Analizele pentru cancerul de prostată, un alt exemplu. O altă problemă o reprezintă eficienţa unor investigaţii medicale de rutină în împiedicarea evoluţiei bolii şi în prelungirea vieţii pacientului. "Să luăm doi bărbaţi cu cancer de prostată care a început să evolueze în 2011", exemplifică The Guardian. În unul dintre cazuri, cancerul a fost depistat în 2011, în stadiu incipient, prin determinarea antigenului specific prostatic, cunoscut ca PSA, iar celălalt caz a fost depistat de-abia doi ani mai târziu, în 2013, fiindcă apăruseră deja simptome care indicau un stadiu mai avansat al bolii. În prezent, ambii au o speranţă de viaţă scurtă, se estimează că vor muri în 2015. adevarul.ro.