acorduri de liber schimb, încheiate exclusiv în avantajul investitorilor străini. Statele bogate impun concesii enorme din partea ţărilor în curs de dezvoltare, în timp ce statele bogate nu oferă aproape nimic în schimb. În plus, ele răpesc ţărilor în curs de dezvoltare dreptul de a-ÅŸi guverna resursele ÅŸi economia ÅŸi le ameninţă posibilităţile de a-i proteja pe cei sărăci.
În 2006, mai mult de 100 de ţări în curs de dezvoltare au fost implicate în acorduri de liber schimb sau tratate de investiÅ£ii bilaterale. Asistăm practic la o confiscare pas cu pas a autorităţii locale ÅŸi la înlocuirea ei cu autoritatea unor corporaÅ£ii multinaÅ£ionale, interesate doar să obÅ£ină profit, nu contează prin ce mijloace. Primii care au de suferit sunt oamenii de rând. Sclavia modernă, migrările masive de populaÅ£ie, degradarea crescândă sunt doar câteva dintre consecinÅ£ele politicii de exploatare duse de investitorii străini.
Descurajarea agriculturii sănătoase
PopulaÅ£ia acestor ţări trăieÅŸte în cea mai mare parte de pe urma agriculturii. Aceste acorduri mai mult agravează problema decât să o rezolve.
Speculând sărăcia, nevoia de hrană, de locuri de muncă,SUA ÅŸi UE le impun condiÅ£ii total dezavantajoase pentru ţărilor în curs de dezvoltare. Prin acordurile de liber schimb, SUA ÅŸi UE obÅ£in reduceri substanÅ£iale de preÅ£ ÅŸi de taxe vamale pentru a importa materii prime ÅŸi produse sub costul de extracÅ£ie sau de producÅ£ie al acestora. Astfel că îÅŸi permit apoi să vândă în aceste ţări mărfurile marilor corporaÅ£ii aducând în pragul falimentului economia ÅŸi agricultura autohtonă. În mod natural, resursele unei ţări ar trebui utilizate în primul rând pentru acoperirea nevoilor populaÅ£iei. Deviind însă cursul firesc al acestor procese prin propria curte, SUA ÅŸi UE ies de două ori în câÅŸtig. Lucrurile nu se limitează doar la atât. Prin aceste acorduri sunt impuse reguli care îi anihilează pur ÅŸi simplu pe producătorii autohtoni. Spre exemplu,investitorii străini au o maximă libertate de a patenta noi specii de cereale, legume sau plante. În state precum Peru sau Columbia guvernele nu mai au dreptul să respingă cererile de patentare venite din partea unor firme care nu pot indica precis provenienÅ£a seminÅ£elor. Astfel se încurajează introducerea unor organisme modificate genetic, dăunătoare sănătăţii. În astfel de condiÅ£ii, existenÅ£a fermierilor care trăiesc de pe urma agriculturii devine problematică, în timp ce profiturile unor multinaÅ£ionale agricole cresc fără încetare.
Drepturi totale pentru investitorii străini, nicio şansă pentru naţiunile sărace
Investitorii au dreptul să dea în judecată ţările respective dacă au pierderi de profit, aici fiind incluse ÅŸi pierderile anticipate, în cazul în care guvernele schimbă legile în interesul publicului ÅŸi nu al marilor coporaÅ£ii. Mai mult de 170 de ţări au semnat acorduri care le permit investitorilor străini să apeleze direct la curÅ£i internaÅ£ionale de arbitraj, fără a mai trece întâi prin tribunalele din ţările respective. Cum cele mai multe din aceste curÅ£i internaÅ£ionale sunt controlate de SUA ÅŸi UE, ele nu au cum să Å£ină cont ÅŸi de interesul naÅ£iunilor sărace. Armata de juriÅŸti ÅŸi de avocaÅ£i din spatele acestora primeÅŸte onorarii exorbitante din partea marilor corporaÅ£ii. În faÅ£a acestui sistem ţările sărăce par să nu aibe nicio ÅŸansă.
Autor: Mihai Vasilescu
