AcÈ›iunea în forță anunÈ›ată de ANAF, pentru obligarea tuturor românilor de a încheia contracte de închiriere, dacă nu locuiesc în casele lor, pare logică până la punctul în care se poate observa că statul impune, practic, È™i celor care nu plătesc o chirie, să dea bani la buget, iar sumele nu sunt mici, arata Jurnalul NaÈ›ional.
Chiar È™i membrii aceleiaÈ™i familii sunt taxaÈ›i, dacă nu sunt rude de gradul I cu proprietarul locuinÈ›ei. Astfel, dacă bunicii doresc să-È™i găzduiască nepoÈ›ii, fiind rude de gradul II, vor fi obligaÈ›i să încheie contracte de închiriere È™i să plătească statului o sumă stabilită de ANAF. Contractele pe doi lei, invocate de specialiÈ™ti ca fiind cele prin care statul român este păcălit de cei care închiriază locuinÈ›e, sunt, în cea mai mare parte, astfel de contracte aberante între rude È™i prieteni, încheiate în situaÈ›ia în care statul nu a acceptat stabilirea domiciliului unei persoane într-un anumit loc decât în baza unui contract de închiriere, indiferent dacă proprietarul primeÈ™te sau nu primeÈ™te bani. În această situaÈ›ie, nimeni nu s-a gândit la cazurile sociale, la acei oameni care ar ajunge să doarmă în stradă sau în canale, dacă nu ar fi ajutaÈ›i de prieteni binevoitori care să-i adăpostească. Un astfel de ajutor este taxat de statul român cu cel puÈ›in 5,5% din salariul minim pe economie, taxă obligatorie care merge în bugetul CASS, chiar dacă proprietarul nu percepe chirie, indiferent de valoarea chiriei È™i chiar dacă respectivul proprietar mai are contracte din care plăteÈ™te, pentru fiecare în parte, acelaÈ™i procent de 5,5% pentru CASS.
Birul obligatoriu pe bani neîncasaÈ›i
Lista de aberaÈ›ii nu se opreÈ™te aici, pentru că o proprietate deÈ›inută de două persoane, soÈ› È™i soÈ›ie, va aduce în bugetul CASS de două ori impozitul de 5,5%. "Dacă pe actul de proprietate apar doi proprietari, soÈ› È™i soÈ›ie, ambii vor deveni semnatari ai actului de închiriere. Nu se poate face actul de închiriere doar cu un singur proprietar, conform legii. Astfel, chiria va fi divizată nedrept, ca venit în mod egal al ambilor soÈ›i, deÈ™i aceeaÈ™i sumă de bani intră în bugetul aceleiaÈ™i familii. Legea nu cumulează veniturile din chirii, astfel încât cei care închiriază să poată spune că obÈ›in venituri din chirii cumulat, dar aceste chirii nici măcar nu pot fi stabilite la preÈ›uri mai mici decât salariul minim pe economie. Astfel, fiecare proprietar va plăti către CASS, obligatoriu, 5,5% din suma minim acceptată prin lege, egală cu salariul minim pe economie, chiar dacă este o chirie de 100 de euro percepută prin contract, de la chiriaÈ™i", explică profesor universitar doctor Loredana Pădure, specialist în Drept Civil. Taxarea nu se opreÈ™te aici, pentru că È™i ANAF încasează bani pe care proprietarii ar putea chiar să nu-i obÈ›ină de la chiriaÈ™i. "Conform ghidului oficial al ANAF, contribuabilii au obligaÈ›ia de a depune declaraÈ›ia privind venitul realizat din chirii la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai, inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Corect ar fi ca termenul să curgă de la momentul semnării contractului. Astfel, proprietarul este obligat să declare anticipat sume pe care nu le-a încasat È™i să plătească anticipat 16% din valoarea contractului către ANAF È™i 5,5% din salariul minim pe economie către CASS", mai explică dr. Loredana Pădure.
O portiță legală
Spre deosebire de contractul de închiriere, contractul de comodat nu presupune plata unui preÈ› (chirie). Comodatul este un act cu titlu gratuit, ca È™i donaÈ›ia sau testamentul. Cu alte cuvinte, dreptul de folosință este cedat cu titlu gratuit, fără plata unei chirii. Nu necesită obÈ›inerea certificatului energetic (legea prevede această obligaÈ›ie doar pentru contractul de închiriere È™i vânzare). Nu se înregistrează la Fisc/ANAF în vederea perceperii unui impozit, deoarece este un act cu titlu gratuit. Mai exact, comodatarul nu realizează un venit din comodarea imobilului. În cazul în care comodantul ar solicita comodatarului o sumă de bani, pentru a-i ceda folosinÈ›a, contractul respectiv nu s-ar mai putea numi de comodat, ci de închiriere, iar contractul de închiriere se înregistrează în mod obligatoriu la ANAF. Fiind un act cu titlu gratuit, contractul de comodat poate înceta mult mai uÈ™or decât contractul de închiriere. Citeste mai departe...
