Mihai Ilie a împărțit multe fărâme de suflet, atât de multe că ar putea umple Cerul. A fost un om bun, grabnic ajutător, de o eleganță umană rar întâlnită.
În ultima vreme era văzut în preajma Mănăstirii Gorovei sau chiar în Altarul bisericii, în timpul slujbelor. Mărturia îi aparține părintelui Teodor Ciurariu, cel care ne oferă un emoționant portret al celui care a fost ”maistrul Mihai Ilie”:
”În seara asta am aflat cu tristețe despre mutarea în veșnicie a maistrului Mihai Ilie. A prietenului nostru. A prietenului Mănăstirii Gorovei.
A fost prietenul multor dorohoieni. Un om săritor, elegant, grabnic să te ajute la necaz nu numai cu vorba... Un apropiat al Mănăstirii Gorovei pentru care a făcut instalația de căldură. Doar pentru această faptă cred că Dumnezeu va fi îngăduitor cu el, îi va dărui raiul cel de sus și iertare de păcatele pe care ca fiecare dintre noi le-a făcut.
Era nelipsit de la biserică în ultima vreme și chiar slujea alături de noi, preoții, în Altar, așa cum se pricepea el mai bine. Aprindea cadelnița cu tămâie bine mirositoare, ”întru miros de bună mireasmă duhovnicească", cum spunem noi. Tăia prescurile pentru anaforă, încălzea apa pentru căldura ce urma a fi turnată în potir etc.
Un om plăcut, politicos, discret cu mult respect pentru preoți. Îmi pare nespus de rău pentru această grabnică plecare, pentru această trecere în viata veșnică.
Dumnezeu să te ierte, domnule maistru. Ne vor lipsi mult sfaturile dumneavoastră, zâmbetul, ajutorul grabnic pe care întotdeauna te-ai străduit să ni-l oferi când eram în dificultate sau când stăteam în frig.
Dorohoienii, Mănăstirea Gorovei vor fi mai săraci de acum fără ajutorul și priceperea dumneavoastră.
Îl vom regreta pe acest om bun plângându-l și simţindu-ne, de acum încolo, văduviţi, dar convinşi că maistrul Mihai Ilie a plecat să se întâlnească cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic – pe Care l-a slujit cu pricepere dragoste şi devotament întreaga sa viaţă! Așa cum s- a priceput el mai bine... Și chiar s-a priceput”, scrie părintele Teodor Ciurariu.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!