Născut la Alessandria, regiunea Piemont, nordul Italiei, în 1932, Umberto Eco a studiat la Torino, unde și-a luat licența în estetică. Eco a fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui.
A predat semiotică la Universitatea din Bologna și a fost profesor la cele mai faimoase universități din lume.
În 1988 a fondat Departamentul de Comunicare al Universității din San Marino, iar din 2008 devenise profesor emerit al Școlii Superioare de Studii Umaniste la Universitatea din Bologna, relateaza Evenimentul Zilei.
A devenit cunoscut odată cu publicarea primului său roman, "Numele trandafirului" (Il nome della rosa, 1980), în care se regăsesc elemente de semiotică, elemente biblice, studii medievale și teorie literară. Avea aproape 50 de ani când l-a publicat. Pe lângă notorietate, romanul i-a permis lui Umberto Eco să facă și avere. Numele trandafirului a fost ecranizat în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater în rolurile principale.
Umberto Eco a scris romane, eseuri, tratate academice, critică literară, cărți pentru copii și este considerat unul dintre cei mai importanți gânditori contemporani.
Nu se considera romancier și spunea că scrie romane doar în timpul liber: "Eu sunt filosof. Scriu romane doar în weekend".
Într-un interviu acordat anul trecut publicației britanice The Guardian, Eco a vorbit despre relația scriitorului cu cititorul. "Nu știu ce așteaptă cititorul. Cred că Barbara Cartland scrie ceea ce așteaptă cititorii. Dar un autor ar trebui să scrie ceea ce cititorul nu se așteaptă. Problema nu e să îi întrebi ce au nevoie, ci să-i schimbi... să produci genul de cititor pe care îl vrei pentru fiecare poveste în parte", spunea Umberto Eco.
Umberto Eco nu a ezitat să se pronunțe pe mai multe teme controversate, provocând recent o polemică după ce, într-un discurs public, și-a expus teoria despre proliferarea internetului. "Reţelele de socializare au dat posibilitatea disidenţilor din China sau Turcia să prindă voce, au devenit un spaţiu al diversităţii şi al schimbului de opinii. Dar şi locul unde legiuni de imbecili au primit dreptul la cuvânt", afirma filosoful.
