Decesul a survenit sambata trecuta, iar martea aceasta a fost inmormantata la cimitirul Eternitatea, chiar langa cavoul sotului, scrie bzi.ro.
Povestea unei adevarate lectii de viata pe care ne-a oferit-o femeia din spatele unuia dintre cei mai mari oameni de stiinta romani a inceput la Botosani, loc pe unde au trecut Eminescu sau Enescu. Rodica Procopiu rememora, in urma cu un an, clipe din copilaria sa, din viata de familie, cu o pasiune si o prospetime extraordinara.
"La Botosani traiam intr-o casa pe o strada principala, pe bulevardul Eminescu. Aceasta avea o gradina mare, unde erau 14, 16 sau 18 brazi imensi parca, cu plante deosebite, aduse tocmai din Japonia. In acea casa se instalase un gradinar adus de regele Carol I si era chiar in centrul orasului. Tatal meu, Mihai Vasiliu, era fiu de razes si era un om instarit, avea pamant, moara si un iaz... S-a ocupat si de multiplicarea culturii, de tiparituri... Din copilaria frageda m-am imprietenit cu doua surori evreice... Pe vremea aceea, in Botosani erau foarte multi evrei, care au infiintat un club de cultura. Mergeam seara, pe atunci, la clubul cultural al evreilor si aici mi-au fost deschise portile catre literatura rusa. Eu eram la o scoala «slaba», la «Carmen Sylva», asta ca pe atunci femeile nu erau licentiate. Din copilarie am fost atrasa si fascinata de carte si de citit, de literatura franceza si de cea germana. Nu aveau profesori mari, nu aveau titluri, dar a fost extraordinar atunci. In timpul liber aveam grija de gradina, citeam... Totusi, fratele meu ma tachina si imi spunea ca, daca as fi fost la Liceul «Treboniu Laurian», faimos pe atunci, si acum la fel in Botosani, as fi ramas repetenta... Asa glumea fratele meu cu mine...", isi incepe povestea doamna Procopiu.
Citeste continuarea: RODICA PROCOPIU, femeia din spatele unui mare om de stiinta
