Republica Moldova şi-a declarat pentru prima oară suveranitatea la data de 21 noiembrie 1917, independenţa la data de 24 ianuarie 1918 în limitele guberniei Basarabiei (între Prut şi Nistru, de la Hotin la Dunăre şi la Marea Neagră) aşa cum fusese delimitată în perioada 1812-1918 în cadrul Imperiului rusesc, iar la 27 martie 1918 s-a unit cu România. La data de 28 Iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice, moment în care a fost împărţită între RSS Moldovenească şi Ucraina. A redevenit parte a României între vara anului 1941 şi vara anului 1944 apoi din nou republică sovietică în perioada 1944-1991. Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent la data de 27 august 1991, membru al ONU.

Republica Moldova cuprinde actualmente două treimi din fosta Basarabie rusească, şi Transnistria, un teritoriu în stânga Nistrului, parte a Podoliei istorice, locuit în majoritate de moldoveni (40% după recensământul din 1989 şi 31.9% după cel din 2004), şi în proporţii relativ egale de ruşi şi ucraineni. Acest teritoriu este o rămăşiţă a RSSA Moldoveneşti din perioada interbelică. În 1990, odată cu izbucnirea conflictului din Transnistria, autorităţile de la Chişinău au pierdut controlul acestei regiuni, care şi-a autoproclamat independenţa cu numele de Republica Moldovenească Nistreană, şi are în administrare în dreapta Nistrului oraşul Tighina şi încă câteva localităţi.

În antichitate, teritoriul Moldovei era locuit de daci. Extremul sud (la sud de Cahul) a aparţinut Imperiului Roman. Situată pe o rută strategică între Asia şi Europa, Moldova a fost invadată pe parcursul istoriei de diverse popoare, printre care amintim Goţii (gemanici), Hunii (mongolici), Bulgarii (iniţial turcofoni, apoi slavofoni), Ruşii kieveni, Cumanii şi Pecinegii (turcofoni), Maghiarii (finezi) şi tătarii. Odată aceştia aşezaţi, apar între Prut şi Nistru mai multe cetăţi slavo-române: Onutu, Hotin, Soroca, Orhei, Hansca şi Tighina, citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca fiind cnezate vasale ale Haliciului şi ale Voliniei.

În Evul Mediu, Basarabia (numele desemna iniţial sudul viitoarei gubernii a Basarabiei, cunoscut şi ca Bugeac) şi partea dintre Prut şi Nistru a Ţării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a voevodatului Moldovei. În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a trecut sub suzeranitatea Imperiului Otoman. Ulterior, prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, Basarabia a intrat (în mod fraudulos faţă de tratatele atunci în vigoare) în componenţa Imperiului Rus.

Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia, sub adminstraţia rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne şi vite spre Odesa şi în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populaţie ne-rusă din imperiu. În acest cadru au fost construite căile ferate şi zonele urbane noi din Chişinău şi Bălţi, care au devenit oraşe ruseşti.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, i-au restituit Moldovei trei judeţe din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrad şi Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Ţării Româneşti sub domnia unică a moldoveanului Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului naţional român, care cuprindea atunci şi sudul Basarabiei.
Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei şi a recunoaşterii, de jure, a independenţei României faţă de Imperiul Otoman. Lucrul acesta a adâncit resentimentele româneşti la adresa Rusiei.

După Revoluţia Rusă, Basarabia şi-a proclamat independenţa sub numele de Republica democratică moldovenească în ianuarie 1918, iar la 9 aprilie s-a unit cu Regatul României.

Ulterior, în iunie 1940, în contextul pactului Germano-Sovietic, România a fost forţată de URSS să cedeze Basarabia, dar şi Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc. La 2 august 1940, a fost constituită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar şi un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herţa, Bucovina de Nord şi Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană. În iunie 1941 România, aliată cu Germania, după începutul războiului împotriva URSS, a cucerit nu numai teritoriile cedate un an mai devreme, ci şi Podolia ucraineană între Nistru şi Bug, devenită zonă militară de ocupaţie. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălţi) iar la 24 august 1944, ele ocupă/eliberează (depinde de punctul de vedere) Basarabia de sud.

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a URSS-ului, Republica Moldova şi-a declarat independenţa, devenind un stat-membru al ONU.

Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-şi stabilească suveranitatea prin forţa armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de armată a 14-a a Rusiei. În martie 1994, un referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor preferă independenţa.

În urma alegerilor parlamentare din data de 5 Aprilie 2009, Partidul Comunist a câştigat 50% din voturi, urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13% şi Partidul Liberal Democrat cu 12%. (Amos News)