Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim - Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor, aşa cum mai este numită, are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), în acest an la 25 aprilie
Despre intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, vorbesc toţi Sfinţii Evanghelişti - Matei 21, 1-11; Marcu 11,1-11; Luca 19, 29-38; Ioan 12, 12-18.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul face însă o precizare: „Mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 9-13).
Din Evanghelia Sfântului Apostol Ioan se înţelege că Învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele, iar primirea triumfală făcută Mântuitorului Iisus Hristos a fost cauzată de minunea învierii lui Lazăr, care a determinat poporul să creadă că El este regele pe care îl aşteptau, vestea fiind răspândită cu repeziciune până la Ierusalim.
De aceea, oamenii se adunau pe drumurile ce mergeau spre porţile oraşului, unii tăiau crengi de palmier şi le aşezau pe jos, alţii îşi întindeau hainele pe drum pentru ca Mântuitorul nostru să calce pe ele amintind de ritualul pe care îl practica poporul la primirea regilor de odinioară în Ierusalim.
Domnul a intrat acum în Cetatea Sfântă în strigătele de bucurie şi de laudă ale mulţimilor. Era cinstit ca un împărat, a fost singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, cum spune arhimandritul Ilie Cleopa.
Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o astfel de intrare în vechea cetate a Ierusalimului. A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Şi, în al doilea rând, ca să fie recunoscut după Lege de neamul în care s-a născut că El este Mesia, cel aşteptat, Mântuitorul lumii, cel pe care L-au făcut cunoscut prorocii Vechiului Testament.
„Intră astăzi Hristos cu slavă în Ierusalim, ca un Împărat, ca să împărăţească în veci peste îngeri şi peste oameni. Vine să arate lumii că El singur este adevăratul Împărat şi Mântuitor. Vine Hristos în Ierusalim să se dea de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor plini de zavistie şi răutate, care căutau să-L omoare. Vine Mântuitorul spre patimă de bunăvoie, ca să fie vândut de ai Săi în mâinile dregătorilor, să fie răstignit pe cruce şi să moară pentru mântuirea noastră, iar a treia zi să învieze”, arată părintele Cleopa în predica la Duminica Floriilor.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan arată că pentru sărbătoarea iudaică a Paştelui Iisus Hristos a avut trei veniri la Ierusalim. Duminica Floriilor sărbătoreşte ultima Sa venire în Ierusalim, cea care a avut loc cu câteva zile înainte de a suferi Jertfa de pe Golgota.
Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt binecuvântate ramuri de salcie.
Tradiții și superstiții de Duminica Floriilor
Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în cadrul privegherilor. Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.
În timpul unui an bisericesc, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni, în timpul Postului Paştilor. Miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.
Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.
Tradiții și Obiceiuri de Florii
Obiceiul Lăzărițelor
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a omenirii. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară.
Potrivit unor tradiții de Florii, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut. Pe drum, însă, lazăr se urcă într-un copac de unde cade şi moare. Potrivit legendei, Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor pe care le făcea mama sa acasă. Tocmai de aceea, există obiceiul ca de Florii femeile să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.
Ramurile de salcie
În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-l întâmpina pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane.
Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâțișori de pe ramură de sălcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară spatele. Există şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de sălcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Superstiții de Florii
- Se spune că de Florii nu este bine să te speli pe cap, pentru că vei albi. Cei care totuşi vor să o facă trebuie să folosească apă sfinţită.
- Se spune că cel care se împărtăşeşte în Duminica Floriilor are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.
- Tot acum se poate mânca pește, deşi suntem în plin post al Paştelui, fiind zi de dezlegare.
- O altă denumire dată sărbătorii de Florii este „Nunta urzicilor”, pentru ca în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.
- În ajun de Florii, fetele nemăritate fierb busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu aceasta se spală pe cap şi apoi o toarnă la rădăcina unui păr înflorit. În acest mod, se zice că în scurt timp îşi vor întâlni alesul inimii. Obiceiul spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.