Asociaţia Naţională a Întreprinderilor de Muncă Temporară (ANIMT) solicită autorităţilor demararea de urgenţă a dialogului pentru evitarea dispariţiei a 300 de firme. Totodată, ANIMT îşi exprimă speranţa că autorităţile vor analiza cu responsabilitate implicaţiile măsurilor recente de sancţionare a companiilor care activează în domeniul plasării angajaţilor în regim de muncă temporară, măsuri care afectează sute de mii de muncitori şi familiile acestora. Asociaţia solicită autorităţilor, de asemenea, demararea urgentă a consultărilor, în vederea deblocării activităţii întreprinderilor afectate.
"Aceste măsuri ne omoară activitatea şi creează, în acelaşi timp, o gravă problemă socială, întrucât companiile noastre sunt cele care asigură întreţinerea muncitorilor în ţările în care sunt detaşaţi, în situaţia de faţă nemaiputându-le asigura nici măcar întoarcerea în ţară. Gândiţi-vă câte familii depind de aceşti 100.000 de muncitori, practic sunt afectaţi circa 400.000 de oameni. Pentru noi, timpul este vital. Dacă până la sfârşitul lunii conturile noastre vor continua să fie blocate, toţi aceşti oameni vor rămâne pe drumuri. În tot acest timp, noi ne pierdem definitiv clienţii, circa 300 de firme vor dispărea, iar economia ţării va pierde anual, numai din contribuţii la salarii, peste 265 de milioane de euro", a spus, marţi, într-o conferinţă de presă, Stephane Tison, directorul general al companiei Power Interim şi fondatorul ANIMT.
Potrivit ANIMT, agenţiile de muncă temporară au fost, recent, subiectul unor controale din partea Direcţiei Antifraudă din cadrul ANAF, în urma cărora, susţine asociaţia, în baza unei interpretări subiective a legislaţiei muncii, s-a dispus blocarea conturilor companiilor în cauză, precum şi recuperarea, retroactiv, a unor prejudicii estimate.
Raţionamentul ANAF, precizează reprezentanţii ANIMT, a fost că muncitorii care lucrează, temporar, în străinătate, nu pot fi consideraţi detaşaţi, prin urmare nu au dreptul să primească diurnă, în condiţiile în care până la acest moment, atât ANAF, cât şi Ministerul Muncii considerau drept legale practicile prin care muncitorii erau remuneraţi atât cu un salariu de bază, cât şi cu diurnă.
