Numele sfantului este de origine greceasca, fiind compus din cuvintele "haris" (har) si "lampos" (lumina, stralucire), drept pentru care el ar putea sa insemne "stralucire a harului". Sfantul Haralambie a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea imparatului Septimius Sever (193-211), ajungand vestit prin puterea credintei sale si prin ravna aratata in propovaduirea Evangheliei lui Hristos; pentru marturisirea neinfricata a dreptei credinte si pentru rabdarea chinurilor cu bucurie, multi pagani s-au intors la Hristos.
Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta, l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani. Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite, cu nimic nemaiputand sa le deslipeasca, afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu, bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor care il munceau, le zicea: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos."
Multi dintre cei care au fost martori la chinuirea sfantului au renuntat la slujirea idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie crestini. Cand dregatorul a auzit marturisirea acestora, el a poruncit ca toti sa fie adusi inaintea sa, iar, dupa amenintari lipsite de putere, el a dat porunca sa li se taie capetele, lucru implinit indata. Astfel, impreuna cu Sfantul Sfintit Muncenic Haralambie, s-au impartasit de vesnica bucurie si de cununile cele nevestejite multi alti crestini, ale caror nume nu s-au pastrat. Auzind imparatul Septimius Sever despre cele petrecute cu episcopul din cetatea Magnesia, a poruncit sa fie adus in cetatea Antiohia. Odata ajuns in cetate, sfantul a inceput iarasi sa fie muncit de pagani: l-au tras de barba, tarandu-l pe jos; i-au strapuns trupul cu fiare; l-au trecut prin foc si l-au jupuit fara pic de mila. Din mila lui Dumnezeu insa, spre rusinarea celor cu mintea intunecata, trupul sfantului s-a tamaduit in chip minunat de toate cele patimite. Dorind a vedea si alte minuni, imparatul nu l-a omorat indata pe Sfantul Haralambie, ci i-a adus inainte fel de fel de bolnavi si de posedati, cerandu-i sa-i vindece. Astfel, dintre minunile savarsite de sfant, amintim numai vindecarea unui indracit, care patimea de mai bine de 35 de ani. Intre cei care au participat la minunile savarsite de Sfantul Haralambie si care, mai apoi, s-au convertit la dreapta credinta crestina, s-a numarat si Galina, fata imparatului.
Dupa nenumarate chinuri varsate asupra trupului episcopului de catre slujitorii imparatului, acesta din urma a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita si sa i se taie capul. Traditia crestina marturiseste ca, mai inainte de moarte, Sfantul Haralambie a vazut cerurile deschise si s-a rugat lui Dumnezeu ca locul unde vor ramane cinstitele lui Moaste sa nu sufere niciodata de foame si de boala. De asemenea, se marturiseste ca sfantul si-a dat duhul in mainile Mantuitorului mai inainte de taierea cinstitului sau cap. Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales in vremea "ciumei lui Caragea" (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795).
In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc la biserica malai, graunte si sare; dupa ce erau binecuvantate de catre preot, satenii le dadeau spre mancare animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli tot anul; ei pastrau insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.
In cantarea Acatistului, ne rugam Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, zicand: "O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari, ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile, ca un bun si de oameni iubitor. Caci, desi suntem nevrednici milostivirii tale, pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa, cunoscand bunatatea ta cea mare, pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta, intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit. De aceea, ne rugam tie, ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata, ca sa nu mai gresim. Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!" crestinortodox.ro
