Nicolae Iorga - (n. 17 ianuarie 1871, Botosani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul Prahova) a fost un ilustru istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician.Dupa cum a afirmat George Calinescu, Iorga a jucat în cultura româneasca, în primele decenii ale secolului XX, "rolul lui Voltaire".
Parintii lui Iorga au fost Nicu Iorga, avocat, si Zulnia Iorga (nascuta Arghiropol).
Dupa studii elementare si gimnaziale în Botosani, termina Liceul National din Iasi în 1888. Absolveste Universitatea din Iasi într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Continua studiile universitare la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
Nicolae Iorga a avut un sfârsit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia si asasinat la 27 noiembrie 1940 de legionari. Corpul sau ciuruit de gloante a fost gasit în apropierea comunei Strejnicu (Judetul Prahova). Dupa aflarea vestii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universitati si academii din întreaga lume au arborat drapelul în berna.
Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obtine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucuresti. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începând din 1922 tine cursuri de vara la Valenii de Munte, judetul Prahova.
Dotat cu o memorie extraordinara, cunostea istoria universala si în special pe cea româna în cele mai mici detalii. Nu este cu putinta sa-ti alegi un domeniu din istoria românilor fara sa constati ca Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo si a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorica a fost în mod constient ignorata, istoria României fiind contrafacuta în concordanta cu vederile regimului de catre persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui numar urias de publicatii, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume si 25.000 de articole.
Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: monografii de orase, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comertului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor în strainatate etc. Câteva din publicatiile mai importante: Studii si documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (aparuta în limba germana: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi si altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viata de om, asa cum a fost). În 1903 a preluat conducerea revistei Samanatorul. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului National Democrat, în anii 1931-1932 Prim-Ministru si Ministru al Educatiei Nationale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii sai politici.