George Enescu - ( n.19 august 1881, in Liveni, jud.Botosani - d. 5 mai 1955, Paris) - a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
Nascut la 19 august 1881 în Liveni, judetul Botosani, a manifestat înca din copilarie o înclinatie extraordinara pentru muzica. A început sa cânte la vioara la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul sau concert si începe studii de compozitie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.
Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), sapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
Activitatea sa muzicala alterneaza între Bucuresti si Paris, întreprinde turnee în mai multe tari europene, având parteneri prestigiosi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.
Ca violonist, arta sa interpretativa s-a caracterizat prin naturalete, sensibilitate, bogatia coloritullui, varietatea nuantelor si imbinarea atentiei acodate sunstantei muzicale cu vituozitatea. Repertoriul sau a cuprins intreaga literatura a instrumentului. In formatiile de camera Enescu a colaborat cu P. Casals, J. Thibaud, A. Corot, A. Casella, D. Oistrah si alti artisti de seama. Ca pianist, arta sa se distingea printr-o bogata si rafinata paleta si prin sonoritatea orchestrala a executiei. Enescu a fost unul dintre cei mai de seama dirijori contemporani. Maiestria sa dirijorala se caracteriza prin profunzimea redarii sensului operei artistice si prin limpezimea conceptiei, prin sobrietatea, supletea si expresivitatea gestului. A fost un remarcabil talmacitor al creatiei lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, Ceaikovski, Wagner. Enescu a propagat peste hotare, alaturi de lucrarile sale care capatasera un incontestabil prestigiu international, creatiile unor compatrioti ai sai, atragand astfel atentia asupra tinerei scoli muzicale romanesti.
Ca pedagog, Enescu a indrumat si format o serie de renumiti instrumentisti (Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Ida Heandel s.a.). Multilaterala personalitate a lui Enescu se intregeste cu aceea de activist pe taram obstesc. In 1913 a infiintat, din beneficiul concertelor sale, premiul de compozitie care-i poarta numele si care a consacrat pe multi exponenti de frunte ai muzicii romanesti. In 1920 a fost unul dintre intemeietorii Societatii compozitorilor romani si primul ei presedinte.
În ultimii ani ai vietii a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Camera pentru douasprezece instrumente soliste, desavârseste Poemul simfonic Vox Maris pentru soprana, tenor, cor si orchestra, a schitat înca din 1929, Simfoniile Nr. 4 si 5 ramase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu).
O data instaurata dictatura comunista, se exileaza definitiv la Paris, unde se stinge din viata în noaptea de 3 spre 4 mai 1955.
Casa in care a locuit Enescu a devenit casa memoriala; in capitala a luat fiinta Muzeul "George Enescu", iar satul natal al artistului ii poarta numele. George Enescu a fost membru al Academiei Romane si membru corespondent al Academiei Franceze.
