Astăzi vă invităm să parcurgeți o poezie emoționantă, cu iz filosofic, primită pe adresa redacției de la Silvia Mihăilescu. Lectură plăcută!

***

VIAÈšA CA O SCENÄ‚

de Silvia Mihăilescu

Nu vrem să fim actori

DeÅŸi viaÅ£a’i o scenă.

Lăsăm, adeseori,

Cădere de cortină.

 

Azi suntem spectatori

Punctuali si întârziaÅ£i...

La locuri cu valori

De destin crucificaţi.

 

Iată! sala -i plină,

Zumzete din când în când,

CITEȘTE ȘI: "ASTÄ‚ZI! Slujbă deosebită la Mănăstirea Gorovei, se săvârÈ™eÈ™te rânduiala sfÄ..."

 

Copil , voce lină

Râde, bisează în gând..

 

Pe scenă lumina

Întuneric în sală

Nu vedem lacrima

Pe un costum de gală.

 

Pătrund ţepi de lumini

Spectacolul -i terminat.

Purtate de furtuni

Cortine s-au ridicat.

 

E vremea de sabat

Scena are un actor

Iar gongurile bat

Chemăndu-şi un spectator.

***

Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.

Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)