Trecerea în neființă a preotului profesor Constantin Muha a întristat mii de oameni. Cei care l-au cunoscut s-au arătat profund îndurerați de plecarea fulgerătoare a acestuia la cele veșnice. Un mesaj înduioșător a transmis și părintele Sandu Olivian, profesor la rându-i, prin care a adus un elogiu colegului răpus de infecția Covid-19.

Parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Vorona Mare, a scris pe Facebook rânduri dedicate preotului Muha, în ziua înmormântării acestuia.

Redăm în continuare mesajul părintelui Olivian:

_______________________________

Zilele speciale din viața unui om sunt zilele în care se întâlnește cu cei care îi împlinesc viața. Astfel, prima întâlnire o are omul cu mama lui când îi vede prima dată chipul și zâmbetul, apoi cu prietenii, cu soția sau soțul, cu copiii, cu binefăcătorii dar toate acestea îl pregătesc, pe neștiute, pentru marea întâlnire cu Sensul vieții lui, cu Răspunsul la întrebările „cine sunt? ” și „de ce?” , cu Scopul nebănuit al unei existente, cu acel „Ceva ” pe care de fapt îl căutam toți în toate preocupările noastre.

Părintele director Muha Constantin astăzi se întâlnește cu ceea ce a propovăduit cu atâta bucurie și încredințare, se întâlnește cu Acela pe care a încercat generații întregi să-L insufle elevilor domniei sale.

Astăzi părintele Muha va cânta  „Iubite-voi  Doamne” dirijând un cor de îngeri, de preoți şi de teologi.

A reușit să fie un adevărat și entuziast învățător de învăţători de suflete.

Mandatul de director astăzi se încheie și începe mandatul de cetățean al raiului, casnic și prieten al lui Hristos.

SEMNĂTURA sa în inimile tuturor a rămas zâmbetul său permanent izvorât dintr-o blândețe devenită de mult timp firească.

Nu știu dacă știți dar „Adio” este de fapt o expresie formată din două cuvinte: „a” și „Dio” și înseamnă „la Dumnezeu”.

Părinte drag și bun „A Dio”, adică la bună și minunată revedere la Dumnezeu. Știu că urmează pentru sfinția voastră un șir lung de întâlniri cu toți cei dragi de acolo de sus, aveți atâtea de povestit, de amintit , și … de pregătit „Seminarul Teologic al Iubirii Necondiționate” în al cărui „consiliu profesoral” intrați astăzi și la care vom da toți examenul iubirii noastre la vremea cuvenită.

Veți primi de la noi toți cei care am rămas încă aici un mare ABSENT pe care noi refuzăm să-l motivăm, dar care va trebui să-l  motivați cu rugăciunea pentru familia Dumneavoastră și pentru noi.

Suna clopoțelul …!!!… și trebuie să mergem fiecare în „clasa” lui, noi în cea a  pământului și a vieții luptătoare iar dumneavoastră în cea a „studiilor superioare” a cunoașterii directe și nemijlocite, a harului și a bucuriei. Așteptăm „Recreația mare” când vom fi împreună din nou dar fără suspin adică fără despărțire.

Până atunci, părinte drag,  … spor la „corectat” examenele vieților alături de Învățătorul iar nouă spor la iubit și iertat.

Dumnezeu să ne ierte că poate n-am știut să vă prețuim așa cum trebuia și să vă ierte de toate și în Înviere să vă așeze …. A Dio!