La mai bine de un an de la tragedia din Caracal, fenomenul violurilor și al tentativelor de viol pare să ia o amploare fără precedent, atât în dimensiunea cuprinsă de cifrele centralizate de instituțiile statului, cât și din perspectiva modalităților de comitere a infracțiunilor. Este cel puțin cazul județului Botoșani, care a înregistrat în două luni de vară tot atâtea dosare pe aceste spețe cât în prima jumătate a acestui an. Este dificil de monitorizat, însă, un astfel de fenomen, pe care specialiștii din sistemul judiciar și cel penitenciar județean îl declară, negru pe alb, subraportat.
Întâi de toate, vorbim despre cazuri particulare care ies din tiparele unor infracțiuni de acest gen. Urmărirea noaptea a unei femei singure, lovirea și silirea acesteia să suporte un raport sexual neconsimțit, par a fi etapele unei metode „învechite”. În județul Botoșani, relativ recent au avut loc fapte bizare până și pentru organele de anchetă, care au zguduit opinia publică.
Viol cu victimă aleatorie, în fața copilului de doi ani
Pe 26 august anul curent (a.c.), doi frați, de 25, respectiv de 27 de ani, din comuna Nicșeni, au violat o tânără de 23 de ani, din comuna Corlăteni, în fața fetiței sale de numai doi ani, cu viața căreia și-au amenințat cele două victime. Fapta a avut loc fără să existe o relație între agresori și femeie. Bărbații au mers, înarmați cu un cuțit, la stâna din localitatea Vlădeni pentru a discuta cu proprietarul, în vederea angajării lor, iar casa unde tânăra trăiește împreună cu concubinul său și fiica acestora, se află peste drum de respectivul ocol. Iubitul femeii lucrează pentru același proprietar, iar locuința lor aparține acestuia, deopotrivă cu stâna.
Cum cei doi nu l-au găsit pe potențialul angajator, însă au zărit-o pe tânără în curte, au mers direct acasă la ea și, constatând că partenerul de viață lipsea, au tăbărât peste femeie. Fetița ei, de doi ani și jumătate, a fost martoră la toate scenele petrecute, fiind agresată și ea. Bărbații au abuzat pe rând de femeie: în timp ce unul dintre ei întreținea actul sexual, celălalt menținea lama cuțitului la gâtul copilului, apoi rolurile se inversau.
Ulterior, ambii au fost arestați preventiv. Cezar I., cel de 29 de ani, este recidivist. Fapta relatată în rândurile de mai sus a fost comisă la puțin peste un an de când acesta a fost eliberat din Penitenciar, unde ajunsese pentru fapte de agresiune sexuală.
Tentativă de viol cu premeditare ca în filme
În noaptea de 28 spre 29 august a.c., un tânăr de 22 de ani a întrerupt alimentarea cu energie electrică a locuinței unei femei de 37 de ani, din localitatea Todireni, după care a pătruns în casa acesteia și a încercat să o violeze, lovind-o de mai multe ori. Autorul a declarat apoi că nu a reușit să își ducă planul la finalitatea dorită, din cauza țipetelor femeii, care alarmau vecinii, fapt ce l-a determinat să abandoneze „misiunea”. Și el a fost arestat preventiv.
În această situație, agresorul o cunoștea pe victimă, iar organele de anchetă au stabilit că infracțiunea urma să aibă rolul unei răzbunări pentru mai multe refuzuri.
Cele două cazuri amintite fac parte dintr-un șir de 12 infracțiuni de această natură, înregistrate de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) numai în luna august.
Cifrele care înspăimântă
Cele 12 dosare de viol sau tentativă la viol din august, cumulate cu cele șase înregistrate în luna iulie, echivalează cu totalul dosarelor din primele șase luni ale acestui an, după cum se prezintă situația centralizată de IPJ Botoșani.
Cifrele trădează, însă, un paradox. În aceeași perioadă a anului trecut, în primele șase luni au fost întocmite 30 de dosare sub aspectul comiterii unor astfel de infracțiuni, cu un apogeu în luna martie (șase cazuri). În lunile iulie și august ale anului 2019, au fost totuși cu patru mai puține spețe înregistrate, adică 14, față de perioada recent revolută.
(Răspunsul IPJ a fost completat ulterior și de următoarele date: în 2019, în luna august a acestui an au fost întocmite 12 dosare pe aceleași spețe, iar în iulie au fost șase. În vreme ce, în august 2019 au fost nouă, iar în iulie 2019 au fost cinci)
Dacă se aruncă o privire și pe dinamica încarceraților în cadrul Penitenciarului din Botoșani, cifrele mai relevă ceva: numărul celor închiși pentru infracțiuni de natură sexuală a crescut cu peste 3 procente din efectivul total de custodiați, de anul trecut până în prezent.
„La data de 17.09.2020 erau încarcerați 69 deținuți care au comis infracțiuni din sfera agresiunilor sexuale, din totalul de 515 deținuți încarcerați la Penitenciarul Botoșani (13,39% din efectivul de persoane custodiate). Dinamica procentelor raportată la ultimii ani în segmentul populației carcerale este oarecum similară, respectiv o medie de 12,31% în 2017, 13,58% în 2018 și 10, 34% în 2019”, se arată într-un răspuns oferit de Penitenciarul din Botoșani.
Hârtiile de pe masa autorităților nu oglindesc realitatea
La nivel de comunitate multe fapte rămân neraportate, iar altele nu pot fi dovedite prin probe suficiente, transmite conducerea Penitenciarului. Cifrele sunt însă mari în ce privește, în final, numărul agresorilor sexuali condamnați la executarea unor pedepse privative de libertate, mai precizează sursa citată.
„Este indicat să fim precauți în legătură cu ceea ce afirmăm sau credem că știm în legătură cu categoria abuzatorilor sexuali, deoarece, cum am mai spus, există o tendință a victimelor de subraportare a acestor abuzuri, care impune multă răbdare în ce privește studiile și concluziile acestora. Cercetările continuă să caute metodele cele mai potrivite pentru a înțelege fenomenul, pentru a stăvili aceste infracţiuni, dar statisticile indică rezultate nu tocmai favorabile, astfel încât şansele de reabilitare sunt, din păcate, destul de mici, dovadă stând numărul mare de infracțiuni în ce privește abuzurile sexuale aduse în prim plan de către media (viol, trafic de persoane, trafic de minori, proxenetism, agresiune sexuală, act sexual cu un minor), dar și recidiva”, arată reprezentanții Penitenciarului din Botoșani.
Cine și de ce
În căutarea unor explicații menite să contureze fenomenul, cauzele, „profilul” psihologic general al condamnaților, numitorii comuni dintre infracțiuni și contexte, Știri.Botoșani.Ro a contactat Biroul de reintegrare socială al Penitenciarului, pentru răspunsuri oferite de către psihologii direct implicați în activitatea și evoluția condamnaților.
Specialiștii Penitenciarului au transmis că majoritatea cercetătorilor recunosc faptul că o teorie simplistă care să explice violul, nu va putea fi conturată. Cu toate acestea, deși fenomenul este atât de vast, încât cu greu pot fi trasate niște linii, aceștia au reușit să identifice o serie de trăsături comune sau, cel puțin, întâlnite cu o frecvență de analizat în rândul autorilor unor fapte de viol sau tentativă de viol.
„Vorbind despre „portretul” celor care comit abuzuri sexuale, stabilirea unei relaţii între anumiți factori de risc şi recidivă, din practica penitenciară reies ca esențiali factori precum tulburarea de personalitate (psihopatia), probleme de sănătate mentală, carențele educaționale, vârsta (sub 40 de ani), debutul timpuriu în cariera infracțională și stilul de viață infracțional, comportamentul sexual deviant, compulsiv. Acestora li se adaugă alți factori de risc, semnificativi, precum atitudinile discriminatorii, impulsivitatea sau ostilitatea, conflictele din relaţiile intime, deficitele în sfera intimităţii, controlul emoţional deficitar (de exemplu, incapacitatea de a accepta un refuz), consumul/dependenţa de alcool sau/şi droguri/ expunerea la materiale media cu caracter indecent, fanteziile şi preocupările sexuale deviante, obsesii”, relevă Biroul de reintegrare socială al Penitenciarului.
Potrivit acestora, în general, familiile agresorilor sexuali par a fi caracterizate de instabilitate și dezorganizare, de multe ori cu probleme legate de consumul de alcool, astfel încât stilul atașamentului romantic la viitorul adolescent se conturează și se structurează într-un stil evitant, ambivalent sau violent.
„În consecință, la abuzatorii sexuali, probleme apar în ce privește cel puțin una din trei direcții importante de dezvoltare, respectiv deficitele în sfera intimității (nu știu cum să se comporte cu altcineva în momente de intimitate), ostilitate față de femei (fie atitudine preluată de la alte persoane semnificative, fie atitudine formată ca urmare a unui refuz sau a unor refuzuri repetate, generalizată ulterior pentru categoria de gen), incapacitate de a stabili relații adulte, firești (găsesc soluții disfuncționale pentru situațiile de conflict)”, mai arată Biroul de integrare socială al Penitenciarului.
Personalul însărcinat să consilieze psihologic infractorii, în cadrul unor ședințe având menirea de înțelegere bilaterală a factorilor care declanșează instictul sexual-infracțional, relevă și că o parte dintre agresori conștientizează acțiunile proprii și consecințele acestora.
„Ajunși în penitenciar, parte dintre cei care comit abuzuri sexuale își asumă fapta și sunt conștienți de consecințele la nivelul victimelor, însă există și agresori care neagă comiterea faptei sau opun rezistență prin diverse afirmații, de tipul „nu a fost atât de grav cum se spune”, „victima m-a provocat”, „eram beat, nu știam ce fac”, mai spun specialiștii.
De ce această „subraportare”
Anual, în România se raportează aproape o mie de violuri. Cele mai multe infracțiuni rămân însă neștiute, din două motive principale: pe de o parte, pentru că agresorii exercită și un viol prelungit de natură psihică asupra victimelor, iar pe de altă parte, pentru că, în România, opinia publică pleacă de la premisa că victima „și-a cerut-o”. Iar nu de puține ori, și instituțiile statului pornesc de pe același picior.
În vederea obținerii unor explicații din perspectivă psihologică cu privire la cauzele subraportării infraciunilor de natură sexuală, a fost contactată psihologul Cristina Lupașcu, specialist și terapeut inclusiv în relații de cuplu.
„Factorii de bază pentru care victimele violurilor și a tentativelor de viol refuză să raporteze abuzurile sunt frica și necunoașterea. La rându-i frica se despică în mai multe categorii. Frica de a nu fi blamate. Începând cu faptul de a-ți permite să vorbești cu cel care te-a agresat, până la felul în care te îmbraci ori chiar familia din care faci parte. Oricum ar fi, va exista cel puțin o persoană care să arunce cu jigniri în victimă, iar mesajul ascuns este „Tu ești de vină!". În acest caz, de ce ai mai căuta ajutor? Apoi, frica de a nu li se întâmpla în continuare ceva rău. Victimelor le este frică de un viitor abuz asupra lor sau asupra familiei. Sub efectul traumei, tăcerea este egală cu protecția. Urmează frica de a nu fi protejate de către oamenii legii și, inclusiv, de către membrii familiei. Și, bineînțeles, toate poveștile în care autoritățile fie nu au crezut victimele, fie nu au fost suportive în demersul necesar”, spune Cristina Lupașcu.
Specialistul arată că lanțul temerilor nu se oprește aici, explicând că există și o dimensiune psiho-socială a refuzului victimelor de a depune plângere împotriva agresorilor.
„Vorbim și despre frica de a purta o etichetă ce le va afecta viitorul. Cine își va mai dori o relație cu o femeie ce a fost abuzată? Din frica de a fi eliminate din viața socială, atât de importantă în vindecarea unei traume, victimele acceptă să țină doar pentru ele acest abuz, care le fac să se simtă diferite față de celelalte persoane”, mai precizează psihologul.
Cât despre factorul necunoașterii, aceasta mai arată că lipsa informațiilor cu privire la propriul corp, la sexualitate și la granițele și regulile care trebuie respectate în relațiile cu ceilalți, le aduc pe victime în stadiul de a nu-și cunoaște drepturile, deci, de a nu vedea direcția de acțiune.
Pe lângă cei doi factori de bază, Cristina Lupașcu identifică și motive ce țin de mediul de apartenență, de dezvoltare incipientă a personalității. Familia este, astfel, o cheie de înțelegere a comportamentului vicios atât în cazul agresorului, după cum explicau psihologii Penitenciarului, cât și în cazul victimelor, după cum afirmă terapeutul.
„Un alt factor, mai puțin vizibil pentru societate, este abuzul cu care victimele sunt obișnuite încă din copilărie. Fie în familie: abuz emoțional, în urma căruia victima învăța că asta merită, fie abuz fizic, în urma căruia victima va gândi, dacă asta i se întâmplă lângă cele mai importante persoane, nu trebuie să mai aibă așteptări de la ceilalți oameni, fie abuz sexual din partea membrilor familiei sau al apropiaților familiei, de unde poate deduce că asta înseamnă iubire, familie, viață”, adaugă Lupașcu.
Abuzurile la care victimele au fost supuse în familie, le creează un tipar disfuncțional după care își vor ghida viața, concluzionează ea.
Lista cauzelor subraportării agresiunilor sexuale mai cuprinde un factor latent, și anume tăcerea celorlalți, care poate avea urmări dezastruoase.
„De fiecare dată când se închid ochii în fața unui abuz, agresorul se va simți stăpân pe situație și va repeta abuzul, căci nu există lege sau oameni care să-l oprească, iar victima va normaliza abuzul, căci nu i s-a întâmplat doar ei și va încerca să minimalizeze efectele acestuia pentru a merge mai departe în viața asta, în care, oricum, nu există dreptate”, mai spune psihologul Cristina Lupașcu.
De la comunitate la poliție, procurori și judecători, mai mult de jumătate dintre români (55%) consideră violul e justificat în anumite circumstanțe, ca de exemplu pe fondul consumului de alcool sau pentru că o femeie poartă „haine provocatoare”, conform sondajului EuroBarometrul privind violența de gen, din 2016. Mai multe ONG-uri încearcă să aducă în instanță cazuri care instigă la violență asupra femeii și asupra minorelor, în vreme ce, adesea, oameni din instituțiile statului blamează chiar ei victimele, inclusiv în rândul organelor cărora li se alocă milioane de euro pentru proiecte de combatere a fenomenului.