"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaÅ£ia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuÅ£ii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câÅ£iva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcÅ£ionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenÅ£a alegătorilor vor face pe funcÅ£ionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (ConstanÅ£a n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preÅ£ul de cumpărătură se va împărÅ£i între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiÅ£ii de codru.
Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuÅ£ie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul.
Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva. Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în Å£ara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraÅ£iei vând sângele si averea unei generaÅ£ii.
Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcÅ£iuni înalte, în loc de a-si petrece viaÅ£a la puscărie. FuncÅ£iunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaÅ£i, loviÅ£i de sentinÅ£e judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
JustiÅ£ia, subordonată politicii, a devenit o ficÅ£iune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menÅ£inut în funcÅ£ie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul Å£ine morÅ£is a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naÅ£iei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanÅ£i ai voinÅ£ei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie".
MIHAI EMINESCU