Etnolog, istoric literar, cercetător, scotocitor în memoria scrisă și nescrisă a românilor. Cu excelente studii de antropologie culturală, contribuții științifice care fac cinste cercetării românești contemporane, Ion H. Ciubotaru reușește să pună într-o lumină nouă, prețioasă, spiritualitatea populară.
Destinul unui copil în ţară chinuită!
Ion, al doilea copil dintre cei cinci ai familiei Ciubotaru, a venit pe lume în iarna anului 1940 (28 ianuarie, în satul Arborea, judeţul Botoşani), într-un timp de crunte frământări internaţionale. În luna iunie, în urma ultimatului dat de Uniunea Sovietică, România este cuprinsă în chinga sovietică şi obligată să evacueze şi să cedeze, fără luptă, Basarabia şi Bucovina de Nord. Peste numai două luni (august 1940), Dictatul de la Viena smulgea României şi jumătate din Transilvania, în favoarea Ungariei, iar Tratatul de la Craiova, din septembrie, oferea Bulgariei partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul).
Haralamb, tatăl lui Ion Ciubotaru, pleacă pe front, întoarcerea şi revederea cu fiul său fiind emoţionantă, dar şi dureroasă. După război viaţa îşi cerea firescul ei, însă copilul Ioan trăia, alături de cei patru fraţi ai săi, încă o dramă: secetea şi foamea anilor 1946-1947.
La 11 ani devine elev al Şcolii Normale "Alexandru Vlahuţă" din Şendriceni, unde este marcat de dascălii extraordinari de aici, purtând o vie amintire profesorului de istorie Gheorghe Romândaşu. Coleg de şcoală, dar în ani mai mari, era Alexandru Zub. "Ştiam doar că acela era "domnul elev Alexandru Zub". Nu am îndrăznit niciodată să mă adresez lui, eram la începutul gimnaziului, iar domnia sa termina gimnaziul. Ni s-au intersectat drumurile şi mai târziu", mărturisea Ion H. Ciubotaru la Botoşani, sosit în 16 octombrie 2014, cu prilejul omagierii celor 80 de ani viaţă ai academicianului Alexandru Zub.
Visul de a fi învăţător, nimicit de comunişti!
Drumul lui Ion Ciubotaru se întrerupe brusc, chiar cu câteva zile înainte de susţinerea examenului de capacitate, care i-ar fi deschis calea spre cariera de învăţător. Pentru că părinţii săi au intrat în conflict cu nou instaurata putere comunistă, i s-a interzis să mai continue studiile la Şendriceni.
Reuşeşte să susţină examenul de capacitate, dar la Şcoala Medie Tehnică Medicală din Botoşani, însă şcoala se desfiinţează la scurt timp. În anul 1956 dă din nou admitere, de această dată la Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi, dar revine acasă pentru a rămâne alături de părinţii împovăraţi de griji.
În anul 1957 se angajează la Sfatul Popular Arborea, pe postul de referent principal, dar nu rezistă mult, în vara aceluiaşi an fiind concediat pentru "atitudini neprincipiale", pentru că luase apărarea ţăranilor.
Încearcă să obţină, de la Ministerul Sănătăţii, aprobarea pentru a continua studiile în profilul teoretic, pentru că depăşise vârsta înscrierii la admitere. Obţine permisiunea, fiind nevoit să susţină, însă, numeroase diferenţe. În 1958 devine, astfel, elev al Liceului Teoretic nr. 2 Dorohoi.
Tatăl, arestat de Securitate!
Anul 1958 avea să fie unul extrem de dificil pentru familia Ciubotaru, din Arborea. Aflat la Dorohoi, unde susţinea examenele de diferenţe, Ion află că tatăl său fusese arestat de Securitate, pentru că refuza înscrierea în Gospodăria colectivă. În numai 24 de ore, Haralamb Ciubotaru a fost judecat şi condamnat la patru ani de închisoare, din care a executat trei.
La 18 ani, după eforturile deosebite de a relua şcoala, Ion Ciubotaru preia asupra sa şi responsabilităţile capului de familie, "deşi în jurul meu erau doar vaiete, deznădejde şi sărăcie", mărturiseşte ilustrul profesor universitar în materialul autobiografic intitulat "Vatra regăsită", publicat în Anuarul Etnografic al Moldovei, Iaşi, 2010. Dar nu renunţă la şcoală.
La mijlocul verii lui 1961 se petrece a doua revedere emoţionantă tată-fiu (prima fiind întoarcerea tatălui de pe front), când Haralamb Ciubotaru vine din închisoare. Secerişul era în toi, astfel că Ion şi tatăl său au plecat la strânsul grâului, "ca şi cum ne-am fi continuat munca din ziua precedentă. Câteva luni mai târziu, îmi începeam studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi".
În anul 1978 obține Doctoratul în Etnologie, la Universitatea "Babeş-Boşyai" Cluj. De aproape jumătate de secol colaborează cu Radio Iaşi. (Mai mult...)