In prezenta a sute de oameni, desi nu atat de multi pe cat ar fi meritat personalitatea marcanta a unui Om care a schimbat mii de destine, Profesorul a primit ultimele omagii de la cei care l-au iubit, respectat, apreciat.
Din pacate, desi Cetatean de Onoare al municipiului Botosani, Aurel Dorcu nu s-a bucurat decat de coroane de flori din partea autoritatilor, edilii nemanifestandu-si dorinta de a-si arata si in alt fel respectul fata de unul dintre marii oameni ai Botosaniului ultimei jumatati de secol.
De religie catolica, Aurel Dorcu a dorit sa fie inmormantat, dupa o slujba catolica, alaturi de sotia sa, Laura, plecata la cele vesnice in urma cu opt ani.
Evocat de catre preotul Bisericii Romano-Catolice din Botosani drept unul dintre bunii crestini, om de aleasa tinuta, drept si generos, Aurel Dorcu ramane in amintirea botosanenilor ca unul dintre cele mai puternice exemple de modestie umana.
Numerosi oameni de cultura au asistat la slujba de inmormantare, printre acestia numarandu-se Traian Apetrei, directorul Teatrului Mihai Eminescu, Marius Rogojinschi, directorul Teatrului Vasilache, Victor Hreniuc, directorul Scolii de Arte, Constantin Adam, pictorul George Spaiuc, dar si foarte multi profesori, intre care Ioan Onofrei, directorul Colegiului A.T.Laurian, Corneliu Furtuna, directorul Scolii 6.
Un emotionant moment a fost creat de cuvantarea lui Traian Apetrei, care a amintit pe rand despre trecerile prin viata noastra ale Profesorului Aurel Dorcu, despre golul pe care il vom simti de aici inainte la fiecare concert, spectacol de teatru, expozitie, acolo unde eruditia si luciditatea lui Aurel Dorcu reprezenta o garantie a unui act cultural de calitate.
Multi au fost duminica la Cimitirul Eternitatea. Dar mai multi au lipsit.
Fie ca macar de acum inainte sa cinstim cum se cuvine si sa ne amintim de Profesor, cinstindu-ne, astfel, pe noi insine!
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
