În fiecare an, pe 20 decembrie, în România se sărbătoreÈ™te Ignatul, ziua în care este permisă o singură activitate: tăierea porcului, urmată de sortarea È™i prepararea specialităților pentru apropiatele sărbători de Crăciun.
Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia È™i martir al Bisericii care este unul din cei mai de seama părinÈ›i apostolici. Pentru că nu a lepădat credinÈ›a în Hristos, a fost aruncat în arenă È™i sfâÈ™iat de lei, în jurul anului 110, în timpul domniei împăratului Traian. O parte din moaÈ™tele Sfântului se află în Catedrala episcopală din GalaÈ›i, la Schitul Darvari din BucureÈ™ti È™i la Mănăstirea Tismana, aflăm de la Antena Satelor.
O legendă de-a noastră spune că, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, când creÈ™tinii ortodocÈ™i sărbătoresc ziua Sfântului Ignat, porcii care vor fi sacrificaÈ›i se visează cu mărgele roÈ™ii la gât, adică îÈ™i visează sfârÈ™itul.
BărbaÅ£ii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiÅ£ia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i ÅŸi păcatul uciderii porcului.
În unele regiuni chiar ÅŸi gospodăria este sfinÅ£ită înainte de sacrificare. Se spune că femeile nu au voie să participe la tăierea porcului nici măcar pentru a turna băutură în paharele bărbaÅ£ilor, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
În tradiÅ£ia românească întâlnim o serie de obiceiuri ÅŸi superstiÅ£ii legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază ÅŸi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toÅ£i membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaÅ£a la păsări.
TradiÅ£ia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate, ziua întreagă trebuind dedicată doar tăierii, sortării ÅŸi preparării specialităţilor din carne de porc. Singura activitate permisă în ziua de Ignat este tăiatul porcului. Se crede că prestarea oricărei alte munci – spălatul rufelor, cusutul, torsul lânii, măturatul casei – atrage după sine pedepsirea celor care încălcă normele sărbătorii.
Cei de faţă trebuie să rostească: "Doamne ajută, să-l mâncăm sănătoÅŸi!" – ca rugăciune de iertare, adresată lui Dumnezeu ÅŸi Sfântului Ignatie, patronul zilei, pentru uciderea animalului.
TRADIÈšII DE IGNAT
• Pe 19 decembrie, în seara de Ignat se ia un dovleac, i se taie coada ÅŸi se păstrează, pentru că se spune că este bun pentru leac de bube dulci la copii.
• Se spune că tot în noaptea de 19 decembrie vrăjitoarele umblă să ia belÅŸugul casei, de aceea se presară mei ÅŸi sare împrejurul casei, al hambarelor ÅŸi al curÅ£ii.
• Femeile pisează grâu ca să aibă de împărÈ›it la Crăciun. Se fac un fel de turte, "Cârpele Domnului", cu miere È™i nuci care se mănâncă în ajunul Crăciunului.
• IGNAT vindecă porcii de boala rea È™i tot el este cel care vine să le anunÈ›e moartea È™i să le ia sufletele.
• Porcul care nu e tăiat până în această zi nu se mai îngrașă pentru că în această noapte îÈ™i visează cuÈ›itul.
• În ziua lui Ignat e bine să vezi sânge, ca să fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină.
• Hainele cusute în această zi vor da junghiuri celui care le poartă.
• În anumite zone le ţării este obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc ÅŸi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceÅŸtia să crească rumeni ÅŸi sănătoÅŸi. Fetele din casă ÅŸedeau deoparte ÅŸi, când cei care lucrau la tăiatul porcului nu erau atenÅ£i, furau sânge ÅŸi se stropeau pe frunte ori îÅŸi desenau dorinÅ£ele: o inimă pentru iubire, o cruce pentru curăţenie sufletească sau un pom pentru a fi roditoare.
• În casă este adusă mai întâi căpăţâna porcului cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.
• Între IGNAT ÅŸi CRÄ‚CIUN, femeile nu trebuie să toarcă, ele pisează grâu ca să aibă până la Crăciun.
• Sărbătoarea trebuie Å£inută cu sfinÅ£enie de femeile însărcinate, pentru a naÅŸte prunci întregi la trup ÅŸi mint