Mai mult decât atât, spune specialistul, copiii care dezvoltă sindromul "prinÈ›i È™i prinÈ›ese" vor crede că lumea este un castel frumos, în care toÈ›i sunt slugi umile puse în slujba lor È™i vor opune rezistență când vor primi o sarcină din partea părinÈ›ilor sau, mai târziu ,la locul de munca, din partea È™efului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiÈ™te, nu vor împărÈ›i jucăriile cu alÈ›i copii, nu vor spune vreodată "te rog", "mulÈ›umesc" È™i "iartă-mă" È™i nu vor învăța să iubească sincer, crede psihologul FűlaÈ™.
"Sindromul prinÈ›esei - la fete È™i a prinÈ›ului - la băieÈ›i, constituie un set de deviaÈ›ii comportamentale, care de multe ori trec neobservate de părinÈ›i sau, mai rău, aceste atitudini sunt alimentate de aceÈ™tia, prin repetări obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusă la extrem. Din dorinÈ›a de a-i proteja È™i de a-i ajuta pe cei mici, atât părinÈ›ii, cât È™i societatea contribuie la apariÈ›ia unor manifestări care le pot afecta viaÈ›a de adult", declară psihologul Iuliana FűlaÈ™.
Psiholog: Sindromul se poate naște și din mesajele subliminale ale poveștilor aparent inocente din copilărie
De cele mai multe ori, consideră specialistul în psihologia copilului, aceste cliÈ™ee sunt preluate din cărÈ›ile de poveÈ™ti, desenele animate cu prinÈ›i È™i prinÈ›ese, în care se subliniază idealuri ireale. De asemenea, jucăriile – cum ar fi păpuÈ™ile Barbie È™i Ken - sunt construite după acelaÈ™i principiu, dar È™i mulÈ›i factori de mediu, cum ar fi internetul, televizorul, smartphone-ul, etc contribuie la dezvoltarea sindromului. "Acest sindrom este observabil începând cu vârsta de 2 ani, când fetele sau băieÈ›ii încep să se costumeze în eroii de poveste È™i primesc mesaje subliminale din diverse medii că aspectul fizic e tot ce contează. În perioada adolescenÈ›ei, acest sindrom devine din ce în ce mai evident, deoarece mulÈ›i tineri îÈ™i centrează viaÈ›a în jurul sinelui, devin narcisiÈ™ti, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor. Acest sindrom este însoÈ›it de ridicarea pretenÈ›iilor sau cerinÈ›elor absurde, materialism susÈ›inut, emoÈ›ii extreme, auto-indulgență sau lipsa logicii, lipsa concentrării asupra problemelor sociale, lipsa empatiei, lipsa dorinÈ›ei de a prelua vreo responsabilitate, dorinÈ›a de a reprezenta o autoritate È™i un simÈ› puternic de superioritate", declară psihologul Iuliana FűlaÈ™.
Efectele puternice ale conștientizării sindromului
În momentul în care copiii sau tinerii conÈ™tientizează că lumea în care trăiesc nu este deloc asemănătoare cu cea din poveÈ™ti, trăiesc adevărate drame interioare. "În perioada adolescenÈ›ei, foÈ™tii copii trataÈ›i ca "prinÈ›i" È™i "prinÈ›ese", constată că societatea nu-i tratează ca pe niÈ™te prinÈ›i È™i prinÈ›ese, ba le cere chiar foarte multe, le impune reguli, iar atunci apar primele probleme: comportamente delicvente, depresii, anxietăți, dezechilibre psihice etc", spune specialistul. PărinÈ›ii contribuie în mod involuntar, printr-o afecÈ›iune exagerată È™i dorință de a-È™i proteja copiii de pericolele de orice natură, iar atunci când tinerii ajung la momentul conÈ™tientizării sindromului, vor avea tendinÈ›a de a da vina pe aceÈ™tia pentru că au fost minÈ›iti cu privire la mecanismele de funcÈ›ionare a societății reale, continuă psihologul FűlaÈ™.
Cum să ne ferim copilul de sindromul "prinți și prințese"?
Psihologul Iuliana FűlaÈ™ spune că există metode prin care ne putem preveni copiii să dezvolte acest sindrom È™i să trăiască dezamăgiri pe parcurs. "Apelativele "prinÈ›" sau "prinÈ›esă" ar trebui să fie eliminate din vocabularul fiecărui părinte. Nu trebuie spuse nici măcar în glumă. Încă de mici trebuie să-i învățăm că fericirea nu constă în a primi, ci în a oferi. Fericirea lor este datoria lor, nu a părinÈ›ilor sau a celor din jur, este o condiÈ›ie a împlinirii personale", conchide specialistul Iuliana FűlaÈ™.
Iuliana Fulas, Psiholog
(Material transmis de Plus Communication)
