O ţară în care pompierii se bucură de cel mai înalt grad de încredere, în timp ce politicienii "beneficiază" de un jenant 10 la sută, pensii speciale și privilegii nenumărate, este o ţară ai cărei conducători au pierdut legătura cu propriul popor.
Povestile pompierilor nu sunt întotdeauna cu final fericit. Apa care ieri salva o casă sau trezea la viaţă un om mâine va ucide cu cruzime. Acelaşi pompier, cu acelaşi costum, cu maşini de misiune vechi de 30 de ani, acelaşi pompier abia ieşit din flăcări se aşază în calea apei, cu trupul lui stavilă în calea potopului. Uneori reuşeşte, alteori este el însuşi izbit de forţa cumplitelor vitregii.
Pompierul este un OM. Nu o maşină care poate fi scoasă din uz, trasă pe dreapta pe timp de criză. Pompierul are mamă, frate, soră, copii. Are casă, jucării in curte sau doar o singurătate în care îşi culcă visele după oboseala misiunii.
Câte dintre gândurile, rugăciunile noastre se îndreaptă seara către ei, salvatorii părinţilor sau copiilor noştri?
Dincolo de bucuria, emoţia şi miracolul salvării unei vieţi, câtă singurătate încape în sufletul unui pompier în mijlocul unei case mistuite de ape sau de flăcări?
Pompierilor le oferim astăzi, de ziua lor, cu respect si apreciere, o binemeritata reverenţă!
Să ne trăiţi, domnilor pompieri! LA MULȚI ANI!
