O Å£ară în care pompierii se bucură de cel mai înalt grad de încredere, în timp ce politicienii "beneficiază" de un jenant 10 la sută, pensii speciale È™i privilegii nenumărate, este o Å£ară ai cărei conducători au pierdut legătura cu propriul popor.

Povestile pompierilor nu sunt întotdeauna cu final fericit. Apa care ieri salva o casă sau trezea la viaţă un om mâine va ucide cu cruzime. AcelaÅŸi pompier, cu acelaÅŸi costum, cu maÅŸini de misiune vechi de 30 de ani, acelaÅŸi pompier abia ieÅŸit din flăcări se aÅŸază în calea apei, cu trupul lui stavilă în calea potopului. Uneori reuÅŸeÅŸte, alteori este el însuÅŸi izbit de forÅ£a cumplitelor vitregii.

Pompierul este un OM. Nu o maÅŸină care poate fi scoasă din uz, trasă pe dreapta pe timp de criză. Pompierul are mamă, frate, soră, copii. Are casă, jucării in curte sau doar o singurătate în care îÅŸi culcă visele după oboseala misiunii.

Câte dintre gândurile, rugăciunile noastre se îndreaptă seara către ei, salvatorii părinÅ£ilor sau copiilor noÅŸtri?

Dincolo de bucuria, emoÅ£ia ÅŸi miracolul salvării unei vieÅ£i, câtă singurătate încape în sufletul unui pompier în mijlocul unei case mistuite de ape sau de flăcări?

Pompierilor le oferim astăzi, de ziua lor, cu respect si apreciere, o binemeritata reverenţă!

Să ne trăiţi, domnilor pompieri! LA MULȚI ANI!