Doi fraţi botoşăneni care au luptat împotriva regimului comunist au devenit cetăţeni de onoare ai municipiului Botoşani. Distincţia le-a fost acordată, miercuri, în baza unei Hotărâri de Consiliu Local adoptată de aleşii municipali.

Propunerea pentru acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru Vasile şi Ioan Maluş a venit din partea Asociaţiei “Scut botoşănean".
 
Vasile Maluş s-a născut la 10 februarie 1922, în Stânceşti, judeţul Botoşani. A fost un om care şi-a iubit necondiţionat patria, luptând pe front până În Cehoslovacia. În 1947 a urmat şcoala de picheri de cale ferată, iar după şcoală a lucrat În Medgidia, la Districtul 5 Tulcea.

În octombrie 1949 a fost arestat În baza unei condamnări "pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale". În fapt, motivul arestării lui l-a constituit aderarea la mişcarea de rezistenţă anticomunistă din judeţul Botoşani. A fost Închis iniţial la Jilava, de unde a fost transferat ulterior la penitenciarul de la Aiud.Bătaia, izolarea şi carcera au fost instrumentele prin care torţionarii au încercat să-i frângă rezistenţa. După un an de detenţie, a fost trimis la Baia Sprie, o colonie de muncă forţată pentru deţinuţii politici.

În toţi anii care au urmat până la căderea regimului comunist, Vasile Maluş a fost hărţuit constant de securitate, fiind chemat lunar la anchete. În urma bătăilor Încasate, Vasile Maluş a rămas cu grave sechele fizice, suferind pierderea aproape totală a auzului.

Ioan Maluş, fratele lui Vasile Maluş, s-a născut la 16 martie 1923, în Stânceşti, judeţul Botoşani. În anul 1948, pe când lucra ca mecanic pe locomotivă, a fost arestat şi dus la sediul securităţii din Botoşani, unde a fost supus la un regim animalic de bătăi şi torturi. Motivul arestării sale a fost acelaşi ca şi în cazul fratelui său, Vasile Maluş, apartenenţa la rezistenţa anticomunistă din Botoşani.

Timp de aproape un an a fost bătut cu regularitate de către şeful securităţii din Botoşani şi de către aghiotanţii acestuia, starea de sănătate deteriorându-i-se considerabil. Din cauza bătăilor repetate la tălpi, Ioan Maluş era incapabil de a mai merge pe propriile picioare, torţionarii săi transportându-I de la camera de tortură la celulă, pe o pătură.

După simulacrul de proces care a avut loc în incinta puşcăriei din Suceava, Ioan Maluş a fost declarat nerecducabil şi a fost condamnat la 7 ani de închisoare corectională.

În iulie 1955 după şapte ani de detenţie în închisorile comuniste, Ioan Maluş a fost eliberat, regimul declarându-I exact ca pe fratele său: nereeducabil! Şi, asemenea lui Vasile Maloş, el va fi urmărit în permanenţă de securitate, până la prăbuşirea comunismului. În urma bătăilor încasate, Ioan Maluş a rămas cu grave sechele fizice.
 
“Vasile şi Ioan Maluş au fost adevărate exemple de eroism, cinste şi patriotism în lupta împotriva comunismului. Atitudinea dârză şi iubirea credinţei strămoşeşti le-au adus ani grei de închisoare săvârşiţi în temniţele de la Aiud, Jilava. Gherla, Baia Sprie şi Canal. Într-o perioadă în care adevăratele modele sunt sortite uitării, avem datoria morală de a ţine vie memoria acelor români care au înfruntat cu demnitate tăvălugul comunist, apărând valorile naţionale şi credinţa ortodoxă", se arată în memoriul transmis de Aociaţia Scut botoşănean. 

Citeşte şi Botoşăneanul care a fost martor la slujba de Înviere săvârşită de Părintele Justin Pârvu în mină: "La ieşire ne aşteptau cu mitralierele, noi strigam Hristos a Înviat!"