Datele făcute publice de Eurostat, organismul care se ocupă cu statistica în cadrul Comisiei Europene, arată că s-a ales praful și pulberea de calitatea terenurilor pe care facem agricultură în România, iar aproape toate producțiile ne sunt asigurate de substanțe chimice, organisme modificate genetic, fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni sau antibiotice.  

Țara noastră nu mai este de mult Grânarul Europei, iar suprafețele cultivate “organic” sunt din ce în ce mai mici, producțiile fiind asigurate de substanțele chimice pe 97% din suprafețele de teren din România.

Agricultura organică este mai prietenoasă cu mediul pentru că nu folosește pesticide, ci metode agronomice, biologice și mecanice, care nu implică utilizarea materialelor sintetice.

În România, pentru definirea acestui sistem de agricultură, numită de statele membre ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică”, termenul folosit este de “Agricultură ecologică”.

România este pe penultimul loc în Uniunea Europeană la această categorie, doar 2,4% din agricultură fiind ecologică, adică făcută fără utilizarea de substanțe chimice în agricultură. Pe ultimul loc se află Malta cu 0,4%, iar lângă noi, dar în față, Bulgaria, Irlanda şi Regatul Unit, au fiecare 2,6%.

În Uniunea Europeană, conform Eurostat, suprafaţa de teren totală alocată agriculturii organice (ecologice) a fost de 13,4 milioane de hectare în 2018, echivalentul a 7,5% din totalul suprafeţei agricole utilizate.

În fapt, reprezintă o creştere de 34% între anii 2012 şi 2018, potrivit datelor Eurostat.

Printre statele membre UE, ţările cu cele mai mari ponderi a suprafeţelor de teren alocate agriculturii organice, adică au terenurile cu producție ecologică, neafectată de diverse substanțe chimice, în 2018, se numără Austria (24,1% din totalul suprafeţei agricole utilizate), Estonia (20,6%) şi Suedia (20,3) %). Urmează Italia (15,2%), Cehia (14,8%), Letonia (14,5%), Finlanda (13,1%) şi Slovenia (10,0%).

În restul statelor europene, ponderea suprafeţei de teren alocat agriculturii organice a fost sub 10%.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole şi alimentare proaspete şi autentice, prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia.

În etapa de producţie, la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor.

În etapa de procesare a alimentelor se restricţionează folosirea aditivilor, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice.