Cunoscător al reme­di­ilor naturale, farmacistul Ion Bobaru ne oferă, cu profesio­nalism, rigu­rozitate şi exactitate farma­ceu­tică, formulele principa­lelor pre­parate medicinale din leur­dă.

Pentru uz intern

Infuzia

Peste 10 g de frunze tocate mă­runt se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut. Sunt recoman­date 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vre­me de 3 săptămâni.

O cură cu ceai de leurdă reduce simţitor neplăcerile provocate de astenia de primăvară, asigură un somn liniştit şi tonifică sistemul nervos. De asemenea, infuzia este un valoros adjuvant în tratarea afecţiunilor cardia­ce, prin acţiunea sa hipotensivă, şi în arterioscleroză, prin scăderea concentraţiei colesterolului "rău" (LDL) din organism. Consumat cu regularitate, ceaiul de leur­dă contribuie la vindecarea bolilor aparatului digestiv şi com­bate viermii intestinali (limbricii, oxiurii şi alte specii parazitare).

Completarea farmacistului: "În cazul oxiurilor, trebuie să ţinem cont de faptul că, pe timpul nopţii, paraziţii migrează şi ies din anus, formând colonii în jurul acestuia, formaţiuni a căror prezenţă se face re­marcată prin apariţia pruritului în zona respectivă. Din acest motiv, pentru un tratament eficient, pe lângă consumul regulat de ceai, se vor face, seara şi dimi­nea­ţa devreme, băi de şezut cu infuzie de leurdă".

Decoctul

Pentru acest preparat, domnul farmacist Bobaru recomandă folosirea tulpinii şi rădăcinii de leurdă, frun­zele pierzându-şi calităţile prin fierberea îndelun­gată. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de tul­pină şi rădăcină mărunţite groşcior. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, completându-se trep­tat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider, cel mult trei zile. Doza recomandată este de o lingură, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de două săptămâni.
Poţiunea acţionează ca adjuvant în caz de hiper­ten­siune arterială, boli cardiovasculare, convalescenţă după accident vascular sau infarct miocardic. Vermicid natural de excepţie, decoctul de leurdă combate eficient paraziţii intestinali. În plus, datorită proprietăţilor sale antibiotice, anihilează bacteriile de la nivelul mucoasei bucale.

Completarea farmacistului: "Pentru igiena bu­cală, putem folosi decoctul sub formă de gargară".

Ceai împotriva infecţiilor fungice
 
Poate fi un ajutor de nepreţuit în combaterea infec­ţiilor fungice, mai ales când apar primele semne ale bolii, fiind un adevărat antimicotic de origine vegetală. Ceaiul se prepară din: două linguriţe de leurdă tocată mărunt, o linguriţă de mentă uscată şi un vârf de cuţit de cimbru. Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă 15 minute la infuzat. Pentru profilaxie, este recomandată o cană pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul infecţiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Tinctura de leurdă

Este un medicament care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, deoarece conservă calităţile terapeu­tice ale leurdei pe o perioadă de timp mai lungă, şi ne putem bucura de ele pe tot parcursul anului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g frunze de leurdă, tocate mărunt, şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După aceas­tă perioadă, se filtrează şi se pune la de­cantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.

Doza recomandată este de 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fie­care masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.

Ce boli vindecă: previne hipertensiunea, formarea cheagurilor de sânge şi migrarea lor pe artere. O cură de minimum trei săptămâni poate mări nivelul colestero­lului bun (HDL), reduce nivelul trigliceridelor din organism şi întăreşte sistemul imunitar, în special faţă de agresiunea agenţilor bacterieni. Mai mult, adminis­trată cu regularitate, tinctura contribuie semnificativ la funcţionarea optimă a sistemului digestiv şi este un bun adjuvant în tratamentul bolilor ce afectează aparatul respirator - gripă, bronşită sau traheită.

Suc de leurdă

Se obţine din planta proas­pătă, într-un blender sau mixer de bucă­tărie. În absenţa acestor ustensile, se poate prepara într-un vas de sticlă, în care, peste 20 g de plantă tocată fin, se toarnă 250 ml (un pahar) de apă călduţă. Se lasă la macerat aproxi­mativ 6 ore, după care se strecoară prin tifon şi se stoarce. Doza optimă este o ceaşcă cu suc, dimineaţa, pe sto­macul gol. Se recomandă o cură de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză.
Poţiunea are efecte diuretice şi depurative, este un puternic dezin­fec­tant al aparatului digestiv, vindecă afec­ţiunile intestinale şi anihilează viermii in­tes­tinali. Consumat zilnic, sucul de leurdă reface flora intestinală, mai ales după bolile infecţioase.


Pentru uz extern

Comprese cu leurdă

Frunzele de leurdă se toacă mărunt şi se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obţinută se întinde pe o bucată de tifon şi se bandajează zona afec­tată. Îndepăr­tează durerile cauzate de gută şi înlă­tură durerile în piept, uşurând respiraţia.

Cataplasme cu leurdă

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, reumatism sau articu­laţii inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de leurdă şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de leurdă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pentru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.
Precizarea farmacistului: "Fie că folosim leurda cumpărată din piaţă, fie că o culegem din pădu­re, trebuie să fim atenţi să nu fie confundată cu lăcră­mioarele, pentru că cele două plante au frunzele foarte asemănătoare. În mod cert, distincţia se face prin miros - leurda degajă un miros de usturoi - şi prin flori. Lăcrămioarele au florile în formă de clopoţei, dispuse pe o tulpină arcuită, pe când leurda are florile în vârful tulpinii florifere, în formă de glob".


Alte boli vindecate cu leurdă

* Amnezie - Principiile active din frunzele de leurdă acţionează asupra vaselor de sânge de la nivelul creierului şi stimulează activitatea neuronală, rezultatul fiind încetinirea sau chiar stoparea evoluţiei bolii, în funcţie de gravitatea acesteia. Primăvara este recoman­dată o cură cu suc de plantă proaspătă, 30 ml (un pă­hă­rel) de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. În restul anului sucul poate fi înlocuit cu tinctură, 20 de picături, diluate în 100 ml (jumătate de pahar) de apă, de trei ori pe zi.

* Anemie feriprivă - În cazul acestei boli, care apare în urma carenţei de fier, leurda se dovedeşte a fi un miraculos medicament natural, capabil să redea echilibrul organismului. Se recomandă o cură de pri­mă­vară, cu salată din frunze proaspete. Doza necesară este de 200 g leurdă, de două ori pe zi, vreme de trei săp­tămâni. Această cantitate asigură dublul necesarului de fier şi magneziu, efectul fiind de remineralizare a întregului organism. În cursul anului, tratamentul poate fi continuat cu tinctură sau ulei de leurdă.

* Articulaţii dureroase, artrită reumatoidă - Pe zona afectată se aplică o compresă cu frunze proas­pete de leurdă, zdrobite pe o planşetă de lemn cu ajuto­rul unui ciocan de bucătărie. Compresa se acoperă cu un pansament ocluziv (o folie de polietilenă peste care se înfăşoară un material gros, tip brâu, fular, faşă elas­tică sau o ţesătură din lână). Pentru efecte optime, com­presa se ţine cel puţin o oră. În paralel, este recoman­dată o cură cu salată de leurdă, câte 150 g pe zi. Acest tratament se bazează pe proprietăţile antiinflamatoare şi analgezice ale plantei. Urmat cu regularitate, calmează durerea şi redă mobilitatea articulaţiilor afectate.

* Efectele nocive ale antibioticelor - Este indi­cată o cură de trei săptămâni cu salată de leurdă, minim 200 g pe zi. Efectul benefic al plantei se datorea­ză adenozinei, substanţă secretată de frunze, care acţio­nează asupra sistemului nervos central, determinând relaxarea musculară.

* Hematurie (sânge în urină) - Ca tratament adjuvant este recomandată cura cu suc de leurdă, dar este eficientă şi infuzia. Doza zilnică este de trei pahare cu suc sau trei căni cu ceai, cu 15 minute înainte de fie­care masă.

* Mastite (infecţii ale ţesutului mamar) - Pentru calmarea durerilor se poate aplica o cataplasmă protejată de o folie de nailon. Cataplasma trebuie ţinută aproximativ 10 ore. În paralel, se recomandă o cură cu infuzie de leurdă, trei căni pe zi, vreme de două săptă­mâni.

* Insomnie, stări de nelinişte - În tratament sunt incluşi bulbii, care se pot consuma ca atare sau sub formă de salată. Doza recomandată este de 10 g bulbi de leurdă pe zi, vreme de trei săptămâni, cu o săptă­mână pauză. În lipsa bulbilor este eficient şi uleiul, 5 ml (o linguriţă), seara, înainte de culcare.

* Infecţii cu Candida - Tinctura de leurdă con­tri­buie eficient la distrugerea candidei, indiferent de loca­lizare. Doza optimă este de 20 ml (3 linguriţe) pe zi, după masă, timp de o lună. Dacă infecţia se află la nivelul mucoasei bucale, tinctura se aplică prin badijo­nare.

* Pneumonii recidivante, astm alergic - Se recomandă cura cu salată de leurdă, 100 g pe zi, o perioadă de timp cât mai îndelungată. Acţiunea bene­fică a plantei este datorată substanţelor volatile pe care le conţine. Acestea ajung în plămâni, de unde sunt eli­minate treptat, exercitându-şi astfel capacitatea bron­hodilatatoare şi antiseptică. Aceleaşi substanţe au şi un pronunţat efect expectorant, eliminând mucusul din arborele bronşic.

Precauţii şi contraindicaţii

Leurda este contraindicată mamelor care alăptează, deoarece poate afecta calitatea laptelui şi poate provoca colici sugarului. Persoanele care suferă de gastrită hipo­acidă, indigestie sau colită trebuie să consume leurdă cu pru­denţă, fiind recomandate pentru început doze mici, care vor fi mărite ulte­rior, în funcţie de reacţia organis­mului.

Citeste material complet in Formula AS

 

CITEȘTE ȘI: "Colegiul Medicilor: În ţară sunt activi 304 chirurgi pediatri, care este situația..."