Duminica seara, in sala Protopopiatului Botosani s-a desfasurat un eveniment cultural care in mod cert va ramane ani la rand in gandurile celor prezenti.
Cartile "Martiri si marturisitori romani din secolul XX" si "Poeti dupa gratii" au fost lansate de Asociatia "Bucovina Profunda" si Fundatia Culturala "Memoria", manifestarea debutand cu un scurtmetraj rascolitor despre poezia temnitelor, despre cutremuratoarele cuvinte care au salvat mii de oameni in anii lungi si vitregi de puscarie comunista. Aspazia Otel Petrescu, Viorica Oancea, Virgil Totoescu, Ilie Tudor lasa marturii despre sfintenie, despre ravna crestina si bucuria credintei, atunci cand Dumnezeu este singurul in care omul mai nadajduieste, iar jerfa devine astfel nu un sacrificiu, ci o hrana spirituala, singura care tine in viata un suflet de om.
Evenimentul de duminica a devenit, in fapt, o necesara comemorare a unuia dintre cei mai cunoscuti poeti ai temnitelor: Radu Gyr. "Se spune ca cel care va aduce pe calea adevarului crestin un suflet ratacit apostol se va numi", spune Aspazia Otel Petrescu, fosta detinuta. Iar Radu Gyr, adauga Aspazia Otel Petrescu, a alinat mii de oameni, poezia sa a hranit exceptional suflete aflate altfel la limita degradarii fizice.
Invitatul serii a fost Ilie Tudor, supravietuitor al temnitei de la Aiud, tatal cunoscutului Tudor Gheorghe, batranul marturisitor impresionand pana la lacrimi publicul numeros din sala Protopopiatului Botosani. Un moment tulburator a fost intalnirea dintre Ilie Tudor si fratii Malos, din Botosani, doi supravietuitori ai temnitelor.
Marturisitorul Ilie Tudor, nascut la 3 martie 1923, in comuna doljeana Podari, a luat contact in 1937 cu Miscarea Legionara, fiind unul dintre cei 70 de copii necajiti luati din satele Olteniei si crescuti, la initiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, la sediul legionar din strada Gutenberg, din Bucuresti, cu scopul de a studia Comertul. "Nicolae Iorga, un mare nationalist, i-a spus Capitanului: Trebuie sa faci ce fac evreii", spune Ilie Tudor despre initiativa lui Codreanu de a educa tinerii si a-i pregati in domeniul comertului. Apartenenta la aceasta grupare, pe care si-o asuma si astazi, l-a costat ani de temnita, intre 1958 si 1964 trecand prin inchisori din Craiova, Gherla, Aiud si prin Colonia de munca Salcia.
I-a cunoscut in acesti ani pe poetul Radu Gyr, printul Alexandru Ghica, parintele profesor Dumitru Staniloae, Nichifor Crainic, Petre Tutea. Pentru jertfa sa, poetul, scriitorul si cantaretul Ilie Tudor a fost distins de Patriarhul Teoctist cu Crucea Patriarhala pentru mireni.
Marturisiri la Botosani:
Virgula lui Nichifor Crainic:
"Cald, frumos, vara. Incepea pregatirea pentru reeducare. Mancare foarte putina. Fiecare cu gamela lui, cazanul la un metru distanta. La un moment dat, caraliul ii zice lui Nichifor Crainic: Ei, profesore, daca scrii pe o bucata de hartie ca nu crezi in Dumnezeu, o sa primesti gamela plina. Noi toti: Nu te pune, domnule, la toti ne e foame, dar dumneata?! Nichifor Crainic a scris pe o hartie asa: NU, (virgula) CRED IN DUMNEZEU! Ce stia gardianul ce e virgula? I-a umplut gamela cu mancare. Acesta era Nichifor Crainic, unul dintre marii nostri poeti ale carui versuri te cutremurau, ca si Radu Gyr. Trebuie sa va amintesc, poezia era o rugaciune. Daca nu aveai o preocupare spirituala innebuneai. Preocuparea de a scrie ne-a salvat. Poezia lui Radu Gyr si rugaciunea, asta ne-a salvat, o ora pe zi fiecare se ruga. Era o permanenta ruga".Moartea lui Tudor Gheorghe:
"Se deschide usa la celula si gardianul zice: Cine e cu litera T, de la Craiova. Eu am lucrat in starea civila si stiu ce inseamna un certificat autentic. Mi-au dat sa semnez certificatul de moarte al fiului meu, mi-au spus: Aveti un fiu in varsta de…, semneaza, ca a fost calcat de o masina. Am vazut atunci certificatul original de moarte al fiului meu. M-am prabusit, m-a prins pe brate parintele Vornic: Roaga-te la Dumnezeu, nu se poate, este un sistem de a ne reprima psihic! A doua, a treia zi, intr-o noapte am visat, copilul meu, Tudor Gheorghe, venea dintr-un lan de grau, pana la brau: Tata, nu sunt mort, mi-a spus in vis. Acelasi vis il are si el in noaptea aceea, am aflat mai tarziu. Din clipa aceea am fost sigur ca traieste!".
"Surpriza" Ana Blandiana:
"Ni se aduceau in inchisoare filme cu categorica tendinta, de reeducare. Stateam langa parintele Coman, si am simtit cum mi-a infipt mana in picior: Tudore, uite, fata mea, e Doina! Citea o poezie intr-un cenaclu in Bucuresti, era Ana Blandiana. Parintele a mai trait putin dupa ce a iesit din inchisoare".
O intamplare cu Petre Tutea:
"Trecea comandantul Craciun cu caraliul dupa el. Sonda: Tu, cum te cheama? Parca il vad, cu cravasa… La un moment dat incepe a spune: Ce Dumnezeu, nu este Dumnezeu, uite, am ajuns si in Luna si nu am dat de niciun Dumnezeu! Din spate, un om maruntel se iteste si zice:
-Domnule comandant, nu va suparati, ati crescut la tara sau la oras?
-La tara, ba!
-Si ati avut porci?
-Dar care gospodar din Romania nu are porci?
-Si… ati vazut vreodata porci uitandu-se in sus?
Era Petre Tutea!".
Ilie Tudor a marturisit ceasuri intregi povesti reale cu oameni reali. Unii au plecat la Domnul, altii vietuiesc inca. Si dintre cei buni, si dintre cei rai. In temnita, cea mai dureroasa si chinuitoare tortura era bataia peste testicule. Specialista, o femeie. "Fusese colega de clasa cu fata mea, am recunoscut-o dupa voce". Multi nu au rezistat acestei torturi. Au murit sau au innebunit. "Acum vine in biserica la mine. Ce mai faci, nea Ilie, imi spune. Nu ii zic nimic, vorbesc cu ea, am iertat-o, pentru ca asa ne spune Mantuitorul".
Nea Ilie isi aminteste drumul spre casa, din Balta Brailei pana la Poduri, in Oltenia. "Pe la 5 dimineata am ajuns acasa, m-a inspaimantat saracia. Am intrat in gradina, am pus paltonul si m-am intins acolo. La 5 suna fabrica si atunci iesea lumea. Eu trebuia sa fiu cel mai tare… Ce sa fiu?... Nevasta mea alba - de la tribunal pana acasa albise, si in dreapta un galigan, vazusem de cum am ajuns o camasa barbateasca si o pereche de pantaloni... Nu mai puteam vorbi. Le-am spus sa nu stie nimeni ca am venit, macar un pic, sa ma umplu de voi. M-au aflat vecinii, unul venea si altul pleca. Ne zicea Craciun: noi va dam drumul, dar va omoara lumea, ca ati vrut sa daramati Guvernul! De unde? Ne omora lumea cu dragoste!". "Galiganul" era Tudor Gheorghe. Avea 14 ani cand tatal sau fusese luat la puscarie, acum era un tanar de 20 de ani...
(F.Tonita)