Era elev la Colegiul Naţional "A. T. Laurian" din Botoşani. Juca baschet şi făcea atletism de performanţă. Rezultatele de la competiţii păreau să confirme că şi-a ales domeniul potrivit. În rest, era un adolescent timid care asculta multă muzică. Ajuns în Iaşi la un meci, s-a oprit la Casa Studenţilor, la un concert AG Weinberger. "Concertul schimbase ceva în mine. Nu ştiam să cânt la chitară, dar îmi imaginam cum ar fi să cânt cu el. A fost o dorinţă pusă din tot sufletul, suna absurd. M-am întors la Botoşani şi mi-am bătut tatăl la cap să-mi cumpere o chitară", povesteşte Sorin.
L-a impresionat pe Vali Răcilă
În cele din urmă, a primit mult-dorita chitară şi a fost trimis pentru "meditaţii" la nimeni altul decât Vali Răcilă. La Sirblues. Avea 15 ani şi o chitară dezacordată. "El mi-a arătat primele acorduri. Prima piesă a fost "Wonderful tonight". Mi-a făcut o schemă pentru a şti cum să cânt şi mi-a dat o săptămână. Nu prea am înţeles ce mi-a desenat. După o săptămână, mi-a spus. Faci aşa: iei chitara, te duci acasă şi o pui în uscător. O să-ţi treacă", spune Sorin. Nu l-a ascultat, aşa că după mai puţin de trei luni liceanul se afla în faţa lui Răcilă la o cântare împreună cu un coleg de clasă şi trupa lui. "Învăţasem o singură piesă. Răcilă era acolo. Când m-a văzut, a venit aproape, mi-a studiat fiecare mişcare. Mi-a ieşit bine, deşi mă intimidase".
A devenit tot mai bun. La scurt timp, a intrat în trupa Renegaţii, alături de George Sîia. George a plecat la Bucureşti, unde avea să facă parte din Mandinga. Aveau nevoie de un toboşar. L-au găsit pe ieşeanul Adrian Olaru, care avea şi un studio. De aici, a început o nouă poveste, cea în care Sorin avea şi atribuţia de inginer de sunet. Şi nu unul oarecare. "În perioada aia, Mihai Godoroja a avut un turneu. Am colaborat cu el, ca inginer de sunet. La concertul din Bucureşti, m-am reîntâlnit cu Weinberger. La finalul spectacolului, mi-a spus că ar vrea să facă o probă. Eu i-am pregătit tot şi a fost impresionat". Au lucrat împreună ani la rând, fără ca Sorin să părăsească Iaşiul, decât pentru concerte, şi fără ca bluesmanul să-i descopere abilităţile de chitarist.
În perioada în care AG Weinberger a fost plecat în State, Sorin a lucrat cu toată energia sa la un alt proiect: Acvila, trupa pe care rockerii ieşeni nu au uitat-o.
Abia în 2006, la o ediţie "Jazz în cartier", după ce chitaristul trecuse şi prin legendara trupă Cannabis şi rămăsese alături de Excentric Blues Band, s-a întâlnit pe scenă cu AG în postura de chitarist. "A fost surprins. Atunci mi-a zis că voi cânta cu el. De atunci, sunt chitarist şi inginer de sunet", spune Sorin.
În afară de muzică, domeniu în care pasiunea este mai mult decât evidentă, îi place electronica, pe care a studiat-o la facultate. "Programez microcontrolere, mă fascinează roboţii, invenţiile, şi chiar mi-ar plăcea să fiu inventator. Am aflat că bunicul avea numeroase brevete, iar asta mă ajută să cred că voi reuşi şi eu", spune Sorin. În plus, îi place mult să călătorească. (Material de Alexandra Butnaru, in Adevarul de Seara Iasi)
VEZI SI: ANDREI PETRILA - Un fel de poveste... cu Loredana, Damian Draghici si Premiile MTV
Stiri Botosani ii ureaza lui Sorin Petrila LA MULTI ANI, multa sanatate si drum lung pe taramul muzical, alaturi de fratele sau, Andrei Petrila.
