Unul dintre titanii Romaniei s-a născut în judeţul Botoşani. Numele său nu lipseşte din nicio enumerare care deschide discursurile mai-marilor noştri, pe orice meleaguri s-ar afla: "Enescu, Eminescu, Iorga, Luchian...". Ii enumerăm atât de des încât îi uităm definitiv. Dacă Eminescu "nu ne iartă" de două ori pe an - 15 ianuarie şi 15 iunie - despre ceilalţi doi nu ne amintim mai niciodată, botoşănenii nu ştiu nimic despre aniversările sau comemorările anuale care ar trebui să ne fie zile de aducere aminte.

Autorităţile nu par să fie dornice de a cultiva personalităţile care au luminat numele acestui judeţ, nu par să depăşească cu niciun preţ stadiul de enumerare a titanilor, fără să ne apropiem mai mult de fiecare dintre ei.

In schimb, Botoşaniul freamătă astăzi de venirea Elenei Udrea, ministrul Dezvoltării, care va semna la Primarie documente importante pentru municipiu, dar va merge şi la Dorohoi, pentru a vizita sinistraţii. Vizita desigur importantă, dar care nu scuză în niciun fel tăcerea care se lasă tot mai adâncă de la an la an asupra unor artişti cu care Bucureştii, Parisul şi toată lumea se mândreşte. Cum ar fi fost oare ca astăzi Elena Udrea să fi fost întâmpinată, în sediul nou al Primăriei care se deschide special pentru Domnia-sa, sau la Prefectura, cu un banner uriaş la intrare, pe care să scrie: ASTAZI S-A NASCUT GEORGE ENESCU. BOTOSANENII NU ISI UITA GENIILE! Cum ar fi privit oare distinsa doamnă Botoşanii, ştiind pe ce pământ calcă?


George Enescu s-a născut pe 19 august 1881, la Liveni, judeţul Botoşani, fiind considerat cel mai important muzician român. A excelat în ipostaze de compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru, însă primele sale încercări de compoziţie datează de la vârsta de 5-6 ani.

Deşi avea numai 7 ani, pleacă la studii la Viena, la Conservator, unde rămâne până în 1894. La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist, presa vieneză numindu-l "un Mozart român".

După absolvirea Conservatorului din Viena, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899).

La 17 ani începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.

În 1936, pe 13 martie, a avut loc la Paris premiera operei Oedip, pe un libret de Edmond Fleg, cu un succes răsunător la public.

În 1946, în luna aprilie întreprinde un turneu în URSS, unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În luna mai, primeşte la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin. În luna septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, devenită la prima căsătorie prinţesă Cantacuzino), pleacă în turneu în Statele Unite ale Americii. La revenirea în Europa se stabileşte la Paris, din protest faţă de regimul comunist instaurat în România.

George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.
 

Ştiri Botoşani va propune ca astăzi, măcar astăzi, să ne oferim un MOMENT ENESCU: Să ascultăm Rapsodia Română, sub conducerea dirijorală a lui Sergiu Celibidache: