Fiecare sfârșit al zilei înseamnă pentru unii și finele unei bătălii. Pentru unii doar o zi de muncă, pentru alții ultima zbatere într-un nesfârșit carusel cu soluții și alegeri regretate odată cu trecerea timpului. Despre o astfel de trăire este poezia ajunsă pe adresa de e-mail a redacției. Vă dorim lectură plăcută.
***
STATUIA TIMPULUI MEU
de Gheorghe Șerban
Am decis să rămân într-un timp al meu
fără margini, fără identitate,
doar cu un început de dimineață,
cu șoaptele tale ca o capcană,
cu ochii tăi trimițându-mi mesaje conspirative,
hotărât să nu ajung la esențe dorite,
să nu primesc răsplată pentru lacrimi,
să fiu o insulă părăsită, un singuratic
refuzat de trupul fericirii.
Am acceptat rătăcirile vântului,
printre degete îmi fugea prezentul,
un amestec diform de lumină și întuneric
de unde țâșnesc neînțelese cuvinte,
mă îndeamnă să trăiesc orice clipă dușmănește și,
dacă se poate, și după moarte.
Cu orgoliul rănit am păstrat acele șoapte mirosind a culori,
le-am pus în Poeme să vegeteze până la scurgerea
veninului din clepsidra cuvintelor osândite.
Cu rătăciri și nesigure regăsiri va veni și vremea
cuvintelor-dor, tăcerile umede se vor descătușa,
te voi înzidi în alt prezent,
statuia timpului eliberat să ne veșnicească.
După ani de pretinse căutări am privit și spre propriul interior
să găsesc inima timpului meu.
Ca un sclav al neștiutului prezent mă întrebam,
fără prea multă speranță,
dacă voi găsi cuvintele pe înțelesul inimii,
cu care să dezgheț suflete.
Între două bătăi de atenționare,
inima strecura câte un bob de Acum,
anunțându-mă că
ce a fost nu mai contează,
în zadar scormonesc prin cenușa jurămintelor
și mă supun la încercări,
voi învinge dar fără glorie voi fi,
micile bucurii tot nu le-aș avea,
nici buzele tale nu le-aș putea obliga să vorbească,
voi fi obligat să trăiesc în falsitate,
sărutat de frica rătăcirilor.
***
Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.
Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)