Fiecare din noi trăim zile È™i zile. Unele mai bune, altele mai triste. SfârÈ™im însă prin a ne aÈ™eza liniÈ™tiÈ›i pe canapea, sau pe un fotoliul rămas liber în orele serii după truda zilei, iar dacă mai avem ceva timp, frunzărim internetul sau rubrici cu care ne-am obiÈ™nuit, în paginile ziarelor. Vă propunem în această seară o nouă poezie ajunsă pe adresa de e-mail a redacÈ›iei È™i îi urăm autorului multă sănătate. Vă dorim lectură plăcută.
***
JOIA MARE, PRIMUL TROPAR
de Vasile Iftime
Cină de taină
sub linia orizontului
fiecare se ascunde în fiecare
cerul
o raţiune lichidă
spală picioarele apoi le sărută
aceasta este groapa unei absenţe
acela este muntele unui nimic
mai departe
lumină închiÈ›ită de un vierme
sub o coajă de măr
mai aproape
întuneric în bobul de grâu
la masa bogatului
deasupra
cămașă peste cămașă
fericirile
dedesubt
inimi blestemând curgerea
până la doisprezece
Iuda rămâne în fiecare sărut
ceilalţi
lepădare după cântatul cocoÅŸilor
bine ai venit străine
înstrăinat într-o pată de sânge
pentru treizeci de arginți
moartea se împarte la toÈ›i
Joia mare, al doilea tropar
Eu sunt fiul sângelui
tu eşti fiul Tatălui
singura diferenţă curgerea
eu duc de mână o femeie
tu duci de mână o cruce
în jurul nostru se închide biserică
între un cer de pământ ÅŸi un pământ plin de cer
deasemenea singura diferenţă sensul
Å£ipă lacrima bătută în cuie deasupra păcatului
latră câinii absenÅ£ei într-o movilă cu oase
unde eÅŸti fiul necuprinsului
noaptea dintre două iluzii începe cu tine
într-un portret cu prunc
nezugrăvit până la capăt
îmbulzeală
un loc ocupat de-a dreapta
cât să-È™i justifice lutul
altul de-a stânga
vacant până la a doua venire
pentru cine te-ai împărÅ£it inegal
Hristoase
între lume ÅŸi cer
se construiesc relee pentru dragoste
între cer ÅŸi lume
lumina încuie uÈ™i în icoană
unde sunt fiu al inimii
în vreme de secetă
busuioc sub grinda bisericii
în vreme de ploaie
vene în subteranele cerului
Dumnezeule Dumnezeule
trece paharul acesta plin de furtună
Dumnezeule Dumnezeule
ca pe o furtună
până la capăt
îl beau
Joia mare, al treia tropar
În pântecele mamei cerul
în inima cerului
pântecele mamei
cusut cu o cruce
ruperea apelor se întâmplă
când heruvimii sparg viorile
glasul izvoarelor în salcie
la cina de taină firimituri de pâine
sub masa bogatului
ploaia ochilor Tatălui spală picioarele
sărutul descuie lacăte în somn
sărutul desenează trepte
perii capului
funie împletită în cer
trupul pâinii se împarte
pentru cea dintâi foame
jumătatea rumenită la soare
pentru cea de pe urmă
sângele viÅ£ei-de-vie
păleÅŸte în obrajii călăului
lumina plânge pe buturugă
zborul
pironit pe un lemn desfrunzit
cineva învaţă să moară
cu mâinile legate
pământ sub unghia Tatălui
în pântecele mamei pântecul cerului
în pântecele cerului
oraşul de oase așteapătă
Vinerea mare
Lumina se împarte după nevoi
sfântă închipuire umple-mi raniÈ›a cu cenușă
suntem fumul altui foc
Doamne
de ce te risipești
lapte È™i miere în fântânile Babilonului
sfinÈ›ii cultivă trestie de zahăr în Delta Iordanului
în loc de poame mană cerească în ulcioarele Galileei
suntem arderea altui foc
scăpărăm cremene cât să orbim licurici
un ștergar de in pentru fiecare icoană
busuiocul împrospătează lacrimile
rugăciunea adoarme prunci
în pântecele fecioarei
Crucea
în jurul bisericii ca la protest
în genunchi
fluturăm lozinci
Înviere, primul tropar
Bucuraţi-vă
pentru voi a înviat Omul
PaÅŸtele Domnului
PaÅŸtele
în turla bisericii refren pentru adormit cruci
dănÅ£uiesc lumânări peste morminte
ciocnim ouă roÅŸii de tâmpla Nebunului
ochi de corb fisuraÈ›i de o stâncă
bucuraţi-vă
cuibul golire de zbor
zborul umplere cu cer
rugăciunea trece prin fiecare
sub chip de râu
de cremene neaprinsă
captiv într-un È™irag de metanii
Hristosul
când se roagă la cine se roagă
când se înalță până unde se înalță
în podul cetății cel mai iscusit dresor
cucuveaua cântă a pustiu
bucurați-vă
rondul de noapte împuÅŸcă îngeri infideli
fiecare cu ale sale
zornăie sacul cu oase sub cruci
vântul suflă
de trei ori furtună în muÈ™uroaie
nisipul se ridică și aleargă
sufletele se bălăcesc în fântâni
chiralesez
laudă numele Fiului
trece cămila prin urechea acului
nu trece omul prin Om
fără dragoste
PaÅŸtele Domnului
PaÅŸtele
Înviere, al doilea tropar
Rugăciunea împletită funie
izbăvire
Iuda s-a ridicat primul
grinzile casei
spânzurători pentru lilieci
grinzile cerului
ermetizează singurătatea sfinților
Hristoase
pe umerii cui să ridic scară
răgaz al nimicului
rugăciunea
păşesc în amiaza cărnii
se face beznă în laptele mamei
mă dor
noaptea aceasta de după
buzele cu care am vândut
mâinile negustorului de iluzii
ochii de lup adulmecând urme pe cer
Grădina Ghețimani acest poem
sfinții emigrează din evanghelii
cuvintele din rugăciuni
literele eretice din ele însele
suflete al nimicului scrijeleÅŸte în fereastră
cruci
pentru tine va învia
Nerostitul
Înviere, al treilea tropar
Om prin om fără dragoste
nu trece
om prin cruce se vinde
aleluia
30 de arginţi impozit la facerea lumii
a îmbătrânit soarele în fotografia lui Dumnezeu
mirosim a piatră stinsă
orizontul se încuie sub clopot
trepte în fereastră
necuprinsul bate la ușă
vremea nerăbdărilor desfundă morminte
urcăm fără fum fără flacără
diversitatea iluziilor resuscitează orgoliile sfinților
în oglindă păpuÈ™arul încurcă sforile
în inima unui cal inima unui om
în inima unui om hipodrom pentru îngeri
cuiele se vând la bucată
după grosimea păcatelor
întinde palma
spune vânzătorul de cuie
vânzătorul de cuie mângâie rana păpuÅŸii din cârpe
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)