Vă mai aduceți aminte vremurile acelea care păreau veșnice, cu tihna pe care Dumnezeu nu părea că o va alunga prea devreme și care lăsa liniștea să se așeze ușor pe culmile caselor în apusul soarelui? Ei bine acele vremuri nu vor muri niciodată atât timp cât cuvântul va fi așternut pe hârtie, cu aduceri aminte și versuri, pentru unii, de catifea. O astfel de poezie vă propunem în această seară, venită pe adresa de mail de la unul din cititorii noștri. Vă dorim lectură plăcută.
***
ÎNAINTE DE FIECARE POEZIE E TĂCERE
de Ionuţ Calotă
Îmi amintesc cum citeam seara
la lumina pălăriei bunicului meu
apoi stăteam suspendat pe marginea balconului
ca deasupra unei prăpăstii
şi priveam lumea
în interiorul ei.
Când nu a mai fost el
mă ascundeam sub pătură
şi făceam lumină cu singura portocală
pe care o primeam de la Moş Gerilă.
Veşnicii
Uneori mă întorc în camera veche
unde bunica dă gust mâncării
cu lacrimile ei sărate
apoi îşi strigă răbdătoare nepoţii
cu numele părinţilor
în timp ce îşi leagănă prăjiturelele celebre
pe lungul drum care duce către masa
unde poftele noastre aleargă deja vesele.
Bunicul se aşază mereu ultimul pe scaun.
El îşi varsă domol sângele fierbinte în căni
şi mângâie atent pământul netăcut
din oalele crăpate de sete.
Liniştea noastră se lipeşte de pereţi
iar aerul camerei se preschimbă în cuvinte
ce ne vor hrăni mai târziu
toate nopţile albe.
B-unica
Ne adunam toţi seara
în jurul ei.
Avea pielea
de teracotă.
Noi eram păsări
care-i ciuguleau ochii
eram insecte
prădătoare
cu ace care îi consumau
liniştea
dar ea ne strângea blând
în braţele ei frânte
până adormeam
până ne cristalizam.
B-unicul
Îmi aduc aminte de bunicul
când îmi vorbea de război.
Stăteam pe câmp şi priveam avioanele
care se ridicau de pe aeroport
şi bombardau gările.
Luminile lor treceau ca un tren
prin faţa ferestrelor nevăzute
iar mie îmi venea de fiecare dată
să mă arunc pe burtă.
Uneori era atât de frig la noi în casă
încât bunicul
se aprindea el însuşi.
Pletele lui se întindeau
raze de soare
peste privirile noastre
îngheţate.
***
Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.
Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)