Vă mai aduceți aminte vremurile acelea care păreau veșnice, cu tihna pe care Dumnezeu nu părea că o va alunga prea devreme și care lăsa liniștea să se așeze ușor pe culmile caselor în apusul soarelui? Ei bine acele vremuri nu vor muri niciodată atât timp cât cuvântul va fi așternut pe hârtie, cu aduceri aminte și versuri, pentru unii, de catifea. O astfel de poezie vă propunem în această seară, venită pe adresa de mail de la unul din cititorii noștri. Vă dorim lectură plăcută.

***

ÎNAINTE DE FIECARE POEZIE E TĂCERE

de Ionuţ Calotă

Îmi amintesc cum citeam seara

la lumina pălăriei bunicului meu

apoi stăteam suspendat pe marginea balconului

ca deasupra unei prăpăstii

şi priveam lumea

în interiorul ei.

 

Când nu a mai fost el

mă ascundeam sub pătură

şi făceam lumină cu singura portocală

pe care o primeam de la Moş Gerilă.

 

Veşnicii

Uneori mă întorc în camera veche

unde bunica dă gust mâncării

cu lacrimile ei sărate

apoi îşi strigă răbdătoare nepoţii

cu numele părinţilor

în timp ce îşi leagănă prăjiturelele celebre

pe lungul drum care duce către masa

unde poftele noastre aleargă deja vesele.

Bunicul se aşază mereu ultimul pe scaun.

El îşi varsă domol sângele fierbinte în căni

şi mângâie atent pământul netăcut

din oalele crăpate de sete.

Liniştea noastră se lipeşte de pereţi

iar aerul camerei se preschimbă în cuvinte

ce ne vor hrăni mai târziu

toate nopţile albe.

 

B-unica

Ne adunam toţi seara

în jurul ei.

Avea pielea

de teracotă.

Noi eram păsări

care-i ciuguleau ochii

eram insecte

prădătoare

cu ace care îi consumau

liniştea

dar ea ne strângea blând

în braţele ei frânte

până adormeam

până ne cristalizam.

 

B-unicul

Îmi aduc aminte de bunicul

când îmi vorbea de război.

Stăteam pe câmp şi priveam avioanele

care se ridicau de pe aeroport

şi bombardau gările.

Luminile lor treceau ca un tren

prin faţa ferestrelor nevăzute

iar mie îmi venea de fiecare dată

să mă arunc pe burtă.

 

Uneori era atât de frig la noi în casă

încât bunicul

se aprindea el însuşi.

 

Pletele lui se întindeau

raze de soare

peste privirile noastre

îngheţate.

***

Vă reamintim că publicația Știri.Botoșani.Ro așteaptă creațiile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiți poeți consacrați, ci să vă placă să citiți și să scrieți poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADĂ.

Și nu uitați: Trăim în Botoșani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor șef, Tudor Carare)