Handbalistul sârb, Radisav Koki, a evoluat până anul trecut doar la cluburi din țara sa natală, el având în CV și o participare cu sârbii la Campionatul European Universitar din Portugalia. La acest turneu, Koki a fost remarcat de cei de la CSU Suceava, formație la care a ajuns în urma cu doua sezoane.
La doar un an însă după ce a ajuns la echipa din județul vecin, Koki a ales să părăsească echipa având în vedere că aceasta a retrogradat din prima ligă. Deși a fost curtat de formații din prima ligă a țării, Koki a ales să vină la Botoșani fiind atras de proiectul de aici. Din păcate pentru acesta, nu a apucat să joace prea mult. Inițial acesta a avut probleme cu visa, iar după ce a rezolvat aceasta problemă a fost întâmpinat de suspendarea campionatului.
Astăzi vă prezentăm un interviu cu Radisav Koki.
Reporter: Salut Koki. Unde erai când a început pandemia?
Koki: Salut. Eram la Botoșani și am rămas aici.
Reporter: Cum îți petreci timpul în perioada asta? Reușești să te menții în formă?
Koki: Stau la hotel și nu am prea multe opțiuni. Am un program de antrenament și mă antrenez în fiecare zi.
Reporter: Cât de mult îți lipsește handbalul?
Koki: Îmi lipsește foarte mult handbalul. Aștept sa reîncepem cât mai repede campionatul.
Reporter: Vei rămâne în România și după această pandemie?
Koki: Până la finalul sezonului voi rămâne la Botoșani. În sezonul următor sper să rămân aici pentru că îmi place atmosfera echipei, toți sunt băieți buni, e toate frumos aici.
Reporter: Ce mesaj ai pentru suporterii tăi?
Koki: Le transmit să continue lupta că până acum și sperăm la rezultate cât bune pentru că putem învinge împreună.
Reporter: Care este situația în Serbia?
Koki: Situația e foarte proasta în Serbia. Vorbesc in fiecare zi cu familia mea și prietenii mei și știu că sunt foarte multe cazuri.
Reporter: Ai vreun regret legat de cariera ta?
Koki: Da, am unul. Jucam în Turcia și m-am accidentat la ligamente. Am lipsit un sezon, atunci.
Reporter: Ești foarte iubit de suporterii din Botoșani. Vrei sa le transmiți ceva?
Koki: Vreau doar să le mulțumesc foarte mult pentru că sunt mereu alături de noi pentru că fără ei nu am fi ajuns acolo unde suntem pentru că suportul lor contează enorm.
(Iosif Pintilie)