Conform calendarului creștin ortodox, pe data de 1 februarie este cinstit Sfântul Mucenic Trifon,  născut în satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfârșitul secolului al III-lea, regiune care astăzi aparține Turciei.

Dumnezeu i-a dăruit din copilărie darul vindecării bolnavilor și putere asupra demonilor. Pe când avea 17 ani, a scos de sub stăpânirea diavolului pe fiica împăratului roman Gordian. După șase zile de post și rugăciune, Sfântul Trifon le-a descoperit păgânilor existenta diavolului. La porunca să, diavolul s-a arătat tuturor, în chip de câine negru, având ochii ca de foc. Prin aceasta minune a atras pe mulți păgâni la creștinism.

CITEȘTE ȘI: "Ce se întâmplă când faci cura de slăbire"

 

Mai târziu, în vremea împăratului Deciu, persecutorul creștinilor, Trifon a fost prins și supus la multe chinuri: a fost lovit cu bâtele, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi și dus desculț prin oraș, pe vreme de iarna. Toate acestea sfântul le-a indurat cu răbdare. Pentru că nu va sluji zeilor, a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. S-a rugat lui Dumnezeu să moară înainte de a fi supus la pedeapsa dată de împărat. Astfel, când soldații au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul și-a și dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Creștinii au luat trupul Sfântului Trifon, cu intenția de a-l îngropă în Niceea. Însă, sfântul li se va arăta și le va cere să-i ducă trupul în satul natal, Lampsac. Mai târziu, moaștele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol și apoi la Roma.

Sfântul Trifon este cunoscut în credință populara ca cel ce păzește livezile de omizi și lăcuste, iar pe oameni, de nebunie. În vechime, viticultorii și pomicultorii țineau post în aceasta zi și chemau preotul să le stropească cu agheazmă livezile și via, ca acestea să fie ferite de nerodire și de secetă sau grindină. A fost luat drept ocrotitor al livezilor și grădinilor, pentru că prin rugăciunile sale a reușit să salveze localitatea natala de la înfometare, prin oprirea unei invazii de lăcuste.

În multe zone din țară, inclusiv la Botoșani,  preoții sunt chemați să binecuvânteze viile, livezile și grădinile. Ele sunt stropite cu apa sfințită, cunoscuta și sub denumirea de "Agheasma Sfântului Trifon".

Aceasta zi închinată Sfanțului Trifon este pentru mulți credincioși o zi nelucrătoare și de rugăciune către sfântul Trifon pentru a le păzi grădinile și livezile de stricăciuni.

În București, la biserica Cărămidarii de Jos, este prezent un fragment din moaștele Sfanțului Mucenic Trifon.