Până acum, în cadrul rubricii "Sănătate" am abordat, printre altele, afecţiunile cardiace şi renale, explicând, prin vocea medicilor specialişti botoşăneni, complicaţiile şi modul de tratare a acestora. Ne-a rămas însă un alt tip de insuficienţă, cu consecinţe la fel de grave- insuficienţa respiratorie.
Insuficiența respiratorie este o afecțiune a aparatului respirator extern, unde mecanismul de respirație se deteriorează astfel încât alveolele pulmonare devin subaerate și prin asta se provoacă o micșorare a schimbului de gaze la nivelul plămânilor. În toate cazurile de insuficiență pulmonară se constată o înrăutățire a valorilor gazoase normale ale sângelui. Este vorba de conținutul sanguin de oxigen și de bioxid de carbon.
Despre insuficienţa respiratorie ne vorbeşte astăzi medicul Vladimir- Tiberiu Marcu, directorul medical al Spitalului de Pneumoftiziologie Botoşani.
"În insuficienţa respiratorie este implicat în primul rând plămânul şi apoi căile respiratorii, apoi componenta de transport de la plămân la ţesuturi-inima, vasele şi capilarele, apoi periferia organismului, "cărăuşul"- sângele şi mai pot interveni diverse stări accidentale care pot duce la insuficienţa respiratorie. Aici ne ocupăm insuficienţa respiratorie pulmonară sau extrapulmonară, dar apropiată organului nostru- cord, de exemplu. Mai sunt însă şi tipurile de insuficienţă respiratorie cauzate de intoxicaţiile cu monoxid de carbon, după incendii sau degajări de astfel de gaze iar în acest caz, persoana trebuie să meargă într-un serviciu specializat, în care să beneficieze de ventilaţie mecanică o perioadă suficientă în care să se poată debloca hematiile blocate cu monoxidul de carbon. Revenind, însă, insuficienţa respiratorie este o consecinţă a unor boli cronice, cum ar fi fibroza pulmonară, cu cauze pulmonare sau extrapulmonare- ca de exemplu post-tuberculoză sau post- expunere la diverse noxe şi prin blocarea transferului oxigenului în sânge nu se mai face circulaţia şi apare insuficienţa respiratorie. Şi atunci tratezi simptomatic boala, pentru a re-permeabiliza această barieră sau cu un supliment de oxigen", explică Vladimir Marcu.
Fumătorii, primii expuşi afecţiunilor plămânului
O astfel de fibroză apare şi în cazul fumătorilor, cu denumirea de bronhopneumonia cronică obstructivă, frecvent legată de tutun.
"În momentul în care văd că vârsta plămânului este cu 20- 30- 40 de ani peste vârsta biologică a pacientului, el se uită lung la mine şi nu înţelege ce-i spun. Pe de altă parte, şi astmul grav bronşic poate duce la insuficienţa respiratorie. Se mai întâmplă însă şi o serie de fibroze pulmonare cărora nu li se cunoaşte cauza- alveola pulmonară se îngroaşă, se fibrozează şi aerul nu mai trece. Apoi mai sunt cauze legate de inimă, atunci când pompa nu-şi mai face treaba, cordul este obosit sau sunt valve care nu lucrează cum trebuie şi atunci sângele nu mai trece cu aceeaşi viteză prin plămân şi apare o stagnare care duce la dilatarea vaselor, vasele apasă alveolele, apare o extravazare de diverse lichide, dar asta se tratează cu medicamente cardiologice care au drept scop repararea inimii", susţine medicul specialist.
Plămânii, eficienţi împreună cu restul organelor
Plămânul nu lucrează singur ci în combinaţie cu toate celelalte organe, corp-pulmon. Pompa şi transportorul pot fi influenţate de alţi factori.
"Pot fi insuficienţe respiratorii de cauze neurologice, ca urmare a unui traumatism- atunci când vă loviţi foarte tare şi aveţi senzaţia că nu puteţi respira sau că vă ţine ca un junghi. Or e posibil să fie o fractură de coastă, plămânul să nu poată expansiona suficient şi atunci nu se ventilează cum trebuie. Spuneam şi despre cauzele neurologice, cu afectarea sistemului nervos care intră în mecanismul de respiraţie- ori cu diafragma, care reprezintă 80% din respiraţie, ori cutia toracică", arată medicul Vladimir-Tiberiu Marcu.
Cum se simte un bolnav cu insuficienţă respiratorie? Pur şi simplu nu are aer, se îneacă, însă insuficienţa respiratorie se instalează lent. Poate pacientul nu-şi dă seama şi crede că se simte bine, însă când este pus să meargă un pic mai repede, să urce scări, deja devine vânăt la buze şi la degete, ochii sunt injectaţi şi atunci se vede că circulaţia este afectată, iar creierul neprimind oxigenul de care are nevoie încep durerile de cap, tulburările de somn, care agravează insuficienţa respiratorie.
Important de spus este că recuperarea după un episod de insuficienţă respiratorie nu este mereu 100%.
"Dacă este de cauză acută, ţine mai mult de boala care a determinat-o- traumatism, intoxicaţie, iar pacientul revine la un normal. Dacă e vorba de boală cronică, asta vine de obicei cu degradare de plămân. De aceea profilaxia în astfel de situaţii se face cu "oprire de la... băut, fumat, etc." pentru că ce s-a stricat nu se mai repară. Iar medicul nu face decât să-l scoată din necaz, să-l aduci într-o fază subacută, astfel încât pacientul să fie binişor. Se vorbeşte de acel confort al pacientului. Îl aduci practic la starea în care el îşi poate continua viaţa, activitatea, cât se mai poate. Dacă pacientul vine târziu şi sunt afectate deja cordul, sistemul nervos, creierul, încep perturbări care greu se pot rezolva", adaugă medicul pneumolog.
Terapia insuficienței respiratorii cronice se axează în primul plan pe combaterea afecțiunilor de sănătate ce pot genera sau accentua simptomele de insuficiență, cum ar fi: pneumoconioză (boala legată de inhalare frecventă de praf), astm bronșic, adipozitate exagerată (stare de îngrășare), pleuraempiemă (toraxempiem) care este o afecțiune post-pneumonie sau urmare a unei accidentări în zona toracică.
De asemeniea, terapia urmărește și eliminarea factorilor (externi) de expunere care pot provoca simptome de insuficiență în respirație. Tratamentul simptomatic se realizează prin terapie de durată cu oxigen, exerciții de autorespirație (mai ales noaptea, cu mască), evitarea de narcotice ce pot influența negativ centrii nervoși de respirație, gimnastică terapeutică si în sfârșit fizico-terapie prin îndepărtarea mucozităților în cazul îmbolnăvirilor provocatoare de aceste mucozități.
