Al doilea cel mai rapid computer din lume, supercomputerul “Summit”, folosit de specialiştii americani de la Oak Ridge National Laboratory din Tennessee, a analizat recent peste 40.000 de gene individuale, care a implicat analiza a 2,5 miliarde de combinații genetice, şi a ajuns la cu totul alte concluzii decât mintea umană și specialiștii din medicină în privința Covid – 19.
Concluziile inteligenței artificiale au fost publicate într-un articol complex în revista de ştiinţă Medium, care detaliază elementele descoperirii care ar putea ajuta savanţii să înţeleagă mult mai bine modul în care acţionează virusul SARS-CoV2 asupra organismului uman precum şi ce tratamente sunt mai eficiente pentru formele severe de COVID-19.
Dr. Daniel Jacobson, unul dintre autorii principali ai studiului, susţine că rezultatele obţinute în urma acestei analize făcute de al doilea cel mai puternic computer din lume indică faptul că noul coronavirus determină un lanţ de evenimente care pot provoca ravagii în organism.
Potrivit acestuia, virusul SARS-CoV-2 ar duce la o „furtună bradikininică” şi, în consecinţă, apar fenomene precum permeabilizarea vaselor de sânge, formarea trombilor (cheaguri de sânge) care pot ajunge la inimă sau creier, cauzând insuficienţă cardiacă sau accident vascular cerebral.
Supercomputerul a relevat că principala cale prin care virusul ajunge în organism este prin legarea de către receptorii ACE2 din cavitatea nazală, prin intermediul proteinei spike (S).
Ulterior, virusul se propagă în întregul corp, cu precădere în zonele unde sunt prezenţi în număr mare receptori ACE2: intestine, rinichi, inimă. Aşa se explică fenomenul complicaţiilor cardiace, renale şi gastrointestinale în cazul persoanelor infectate cu noul tip de coronavirus.
Acţionând ca un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (medicamente recomandate de regulă persoanelor hipertensive, pentru controlul tensiunii arteriale), virusul SARS-CoV-2 determină aceleaşi simptome: tuse uscată (seacă), oboseală, creşterea nivelului de potasiu în sânge.
De asemenea, ar putea determina şi pierderea gustului şi a mirosului, dar acest simptom este mai degrabă o consecinţă a lezării directe a celulelor mucoasei nazale.
O altă concluzie este că odată ajuns în organism, virusul atacă sistemul imunitar – sau deturnează reacţia acestuia – şi se propagă inclusiv în zonele care prezintă niveluri foarte mici sau medii de receptori ACE2, aşa cum este cazul plămânilor.
Într-un limbaj mai simplu, scrie și CSDI.ro, virusul este ca un hoţ care pătrunde în casă printr-o fereastră deschisă. În acelaşi timp, „hoţul” deschide toate ferestrele şi uşile, astfel încât ceilalţi „prieteni” ai săi să vină în ajutorul lui, cu scopul de a distruge tot ce prind.
Iar aceşti „prieteni” sunt bradikininele, molecule vasoactive care determină inflamaţia (ca urmare a producţiei de prostacicline, oxid nitric şi alte substanţe) şi, în cazurile grave, lezarea vaselor de sânge.
În consecinţă, infecţia, dar mai ales inflamaţia consecutivă se propagă pe cale sangvină la toate organele, cauzând sindromul de disfuncţie multiplă de organe, motiv pentru care savanţii care au prezentat datele furnizate de supercomputer consideră că boala COVID-19 este mai degrabă una de natură vasculară decât respiratorie. Mostrele de fluid pulmonar prelevate de la pacienţi cu forme grave de COVID-19 au relevat niveluri exagerat de crescute de bradikinine în momentul de vârf al infecţiei.
Terapia cu oxigen şi ventilaţia mecanică sunt complet ineficiente
Mai mult, notează autorul studiului publicat și în jurnalul eLife, nivelurile crescute de bradikinine în diverse organe, inclusiv creier, sunt responsabile de apariţia simptomelor specifice COVID-19, precum oboseală, slăbiciune, dureri de cap, aritmie cardiacă, tulburări cognitive, ameţeală, halucinaţii sau chiar accident vascular cerebral.
Totodată, din cauza faptului că bradikininele determină lezarea vaselor de sânge, ţesutul pulmonar se umple cu lichid, dar şi cu celule ce mediază inflamaţia, favorizând apariţia complicaţiilor cardiace.
„Mulţi dintre pacienţii infectaţi în stare gravă se sufocă şi mor din cauză că plămânii lor sunt inundaţi de acest lichid. Administrarea de oxigen cu presiune mare şi ventilaţia mecanică sunt ineficiente – nu ai ce oxigena câtă vreme alveolele pulmonare, ce conţin în mod normal aer, sunt umplute cu lichid”, spune Jacobson.
Tot pe baza furtunii bradikininice pot fi puse şi unele simptome mai puţin obişnuite ale COVID-19 care apar în special în rândul copiilor, şi anume degetele umflate, învineţite de la picioare.
Potrivit specialiştilor care au interpretat datele, nivelul crescut al bradikininelor ar putea cauza şi dereglări ale funcţiei glandei tiroide.
Un alt fenomen scos la iveală de analiza efectuată de supercomputerul Summit este că virusul SARS-CoV-2 ar putea determina creşterea exagerată a nivelului de acid hialuronic.
„În combinaţie cu lichidul acumulat în plămâni ca urmare a permeabilizării vaselor de sânge, acidul hialuronic se transformă într-un gel hidric care împiedică respiraţia. E ca şi cum ai încerca să respiri fiind prins într-un bloc de jeleu”, spune Jacobson.
Femeile, mai ferite decât bărbaţii de formele grave ale COVID-19
Deși este încă o teorie emergentă, o altă observaţie vizează preferinţa noului coronavirus pentru sexul masculin. Potrivit analizei computerizate, femeile au un nivel dublu de proteine TMSB4X, condiţionat genetic, pe cromozomul X (femeile au doi cromozomi X, pe când bărbaţii doar unul), care le-ar oferi mai multă protecţie împotriva COVID-19 şi un risc mai redus de mortalitate.
În lucrarea publicată de Jacobson sunt trecute în revistă şi 10 posibile terapii utilizate în alte afecţiuni având drept ţintă scăderea nivelului de bradikinină.
Printre substanţele amintite se numără: icatibant, danazol, stanozolol, ecallantide, berinert, cinryze, haegarda, dar şi vitamina D.
Trebuie menţionat însă că niciuna dintre aceste substanţe nu a fost testată în laborator şi nici nu au fost incluse in studii clinice de amploare care vizează tratamentul COVID-19.
Toate aceste tratamente potențiale sunt însă, chiar și în opinia celor care au făcut publice datele super-computerului, speculative, și ar trebui studiate într-un mediu riguros și controlat înainte ca eficacitatea lor să poată fi determinată și să poată fi utilizate mai larg.