CONSTANTIN LUPU
La pas, pe dealuri cu flori sau pe pamant sterp, Constantin Lupu a strabatut mii de kilometri, manat doar de acordurile fermecatoare ce rasunau din ulitele satelor.
Format in spirit academic, absolvent de Conservator si cu inclinatii spre cercetarea muzicii, artistul botosanean a simtit cantecul autentic, fara de care folclorul studiat riguros nu ar fi decat o redare extrema a notelor. Capacitatea inascuta de a simti melodicitatea i-a permis sa transcrie fidel cantecele gasite, fara orgoliul specialistului si, mai ales, fara sa isi aroge siesi meritele.
Astfel ca, plecat precum un pelerin la drum, Constantin Lupu a adunat langa el artisti geniali, pe care i-a luminat si i-a facut sa straluceasca apoi pe mari scene ale tarii si lumii.
Angajat al Centrului de Creatie Botosani, presedinte al Societatii Culturale Datina, fiind fondatorul si coordonatorul tarafului, Constantin Lupu nu a ezitat sa se arate lumii cu oamenii de langa el, sporind astfel valoarea locurilor pe care le-a reprezentat mereu cu dragoste.
"Am 25 de ani de umblat pe dealuri si de cules cantece", obisnuieste sa spuna artistul.
Ani care s-au asezat, cu timpul, in pagini de carte, peste 300 de melodii figurand acum in lucrarea Folclor muzical-instrumental din judetul Botosani, aparuta in 2008 la Editura Axa. Este vorba despre melodii din repertoriul unor vestiti interpreti ai folclorului muzical botosanean, cum ar fi Constantin Negel sau Ilie Sotir.
Bijuteriile muzicale pot fi ascultate pe albumul Muzica veche din Moldova de Sus, fara indoiala una dintre cele mai minunate reusite artistice de pe aceste meleaguri, din ultimii zeci de ani.
Un profesionist dintre cei meniti sa lase in urma lucrurile asezate gospodareste, Constantin Lupu isi dubleaza calitatea sa de artist cu cea de specialist care isi asuma munca de tezaurizare a unui folclor autentic moldovenesc, prin excelenta cel botosanean.
Dirijor, violinist, cercetator in ale folclorului, Constantin Lupu isi merita cu asupra de masura locul in inima fiecarui botosanean dispus sa primeasca si sa recunoasca valoarea unui om care isi fericeste astfel locul care l-a plamadit.