Exista oameni langa noi pe care nu ii observam pentru ca traiesc prea mult prin ceilalti. Ni se pare firesc sa existe, sa fie acel liant uman fara de care intamplarile, oamenii, lucrurile, bucuriile, durerile ar trece altfel, unele mai greu, altele mai usor, dar poate fara sens.

Numele Ancai Gradinaru mi-a parvenit de nenumarate ori, si abia tarziu am remarcat ca era doar acea persoana care mijlocea ceva. Anca Gradinaru cerea mereu ajutor, de fiecare data pentru altcineva.

Laura Irimia, Alexandra Ostafi, Catalin Gradinaru, Cerasela Mihovici, Iulia Tarus. Sunt doar cateva nume pentru care Anca Gradinaru a initiat sau preluat campanii.

Cine sunt acesti oameni?

Oameni bolnavi, cei mai multi luptandu-se cu sistemul, incercand din rasputeri sa ramana in viata pana cand statul roman completeaza hartii, fabrica dosare, stabileste principii neprincipiale sau pur si simplu isi gaseste de treaba acolo unde ar trebui sa puna doar suflet. Pentru ca acesti oameni au muncit, au contribuit financiar, ei sau parintii lor, la un sistem care acum se dezice de ei. 

Jurist de meserie, Anca Gradinaru a acordat neconditionat sfaturi, a stiut sa asculte, a raspuns acolo unde multi dintre noi isi puneau intrebari, fara a reusi sa gaseasca raspunsuri.

Pe un blog simplu, denumit la fel de simplu: Cate si mai cate, Anca Gradinaru a deschis pagini intregi de viata. Aveam sa aflu, in urma cu cateva luni, ca asemeni ei sunt multi oameni in tara. Care, fara sa faca parte dintr-un sistem, fara sa conduca vreun ONG, multi fara sa fie implicati direct sau determinati material, inteleg ca lupta o ducem mai usor impreuna.

Si nu e putin lucru! Traim, cei mai multi, adanc incrancenati in propriile lipsuri materiale, inraiti sufleteste de traiul tot mai nesigur si mai sarac. A fi altruist, in astfel de timpuri, pare o utopie, si totusi, asemeni Ancai Gradinaru, exista multi oameni. Care nu tin sa ne dea lectii, ci sa ne atentioneze doar!

Am cunoscut-o pe Anca Gradinaru in urma cu cateva saptamani, cand am rugat-o sa pledeze pentru un copil din Botosani, despre care vom povesti peste cateva zile. M-a surprins sa gasesc in fata mea un om extrem de fragil sau, cum spune romanul, "o mana de om". Dar cata forta, cata implicare, cata dorinta de a ajuta, de a merge mai departe.

Repet, Anca Gradinaru nu vrea sa ne dea lectii! Dar ce ne costa sa invatam cate ceva? 

 

(F.Tonita)

CITEȘTE ȘI: "O întâmplare din Gara Verești: Ce a pățit mecanicul de tren care a pus trenul î..."