Atât părinții, cât și profesorii duc o luptă crâncenă cu abandonul școlar din mediul rural. Eforturile unei profesoare care acționează prin pasiune.

„Sunt dimineți în care îi văd pe copii că se țin cu mâna de burtică și când îi întreb ce au, aflu că nu au mâncat nimic de ieri. Sunt copii care în clasa a VII-a sau a VIII-a abandonează pentru că au apucat deja să meargă să lucreze cu ziua și odată ce văd că pot câștiga un ban, lasă școala”, spune Marilena Popescu, botoșăneanca profesoară de matematică și directoare a unei școli dintr-o comună din județul Iași.

Marilena Popescu vine din Botoșani. De mică a visat că va face Medicina însă, prin clasa a IX-a a aflat câte ceva din secretele profesiei de avocat. Într-un final a ales să studieze Matematica, deși era olimpică pe țară la limba română.

A ajuns la Iași, unde a absolvit Facultatea de Matematică și apoi a predat în mai multe școli, chiar și licee din Iași și din împrejurimi. La Bălțați a ajuns făcând schimb de catedră cu un coleg și după primele ore ținute la școala din sat și-a dat seama că nu mai poate pleca. Sunt aproape 20 de ani de atunci și spune că aici e cea mai mare nevoie de ea. „Au tot fost oportunități, dar m-am lipit de comunitatea de aici. Și cum altfel? Avem multe probleme și provocări, dar rezultatele mă fac să-mi doresc să continuu”, povestește Marilena Popescu, pentru DC News.ro.

Deși se află la numai 35 de kilometri de Iași și la 10 kilometri de Târgu Frumos, Bălțați este o comună cu destul de multe probleme, inclusiv cu familii destrămate și părinți plecați în străinătate sau care se confruntă cu multe probleme financiare. În școală învață atât copii olimpici, cât și copii care abandonează școala pentru că trebuie să meargă la muncă sau pentru că, pur și simplu, nu au cu ce să se încalțe sau să se îmbrace.

Deși există și un consilier școlar, munca cea mai mare trebuie dusă cu părinții care apreciază mult mai mult două brațe bune de muncă acasă decât educația.

„Am avut un băiețel care anul acesta a abandonat. Până acum ne-am luptat mult cu el să-l ținem la școală, însă nu am avut sorți de izbândă. La corigență, în vară, nu s-a prezentat pentru că era plecat la muncă”.

Însă Marilena Popescu știe că poate reuși ca într-o bună zi să rezolve problema abandonului, dar și multe altele. Până atunci scrie proiecte și include școala și copiii în tot felul de programe.

Nu este o situație izolată

Povestea acestor copii nu este deloc singulară în zonele rurale ale țării. Nici cea a profesorilor implicați care aleg să rămână în zonele defavorizate pentru a aduce o schimbare, pentru a lupta cu abandonul școlar și a ajuta inclusiv la reabilitarea clădirilor și a le dota cu toate cele necesare, pentru a crea un mediu sigur și plăcut pentru copii, mai scrie sursa citată.