Din dragoste pentru tainele epocii clasice, pentru fundația limbii române și pentru ceea ce a existat înainte de era noastră, o profesoară din Botoșani a pregătit zeci de generații de elevi în domeniu, a creat o trupă de teatru care să reitereze dramaturgia lui Sofocle sau a lui Aristofan, precum și o trupă de dansuri grecești.

Coca Dorica predă latină de 24 de ani (actual, la Colegiile Laurian și Eminescu). După ce a studiat latina și greaca la „Cuza”, în Iași, apoi a făcut masterat pe relații publice și comunicare la Suceava, a promovat concursurile pentru toate gradele. Și-a luat doctoratul în 2014, cu lucrarea „Receptarea operei lui Ovidius în cultura română”. Metodist, membru/ fost vicepreședinte în grupurile de lucru al programelor școlare naționale (latină, neogreacă), botoșăneanca a fost reprezentata României, dintre preuniversitari, la „Certamen Ciceronianum Arpinas", în Italia, în 2011 și în 2018.

„Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile dificile, profunde și complexe. Nu aș putea să dau un răspuns foarte exact referitor la originea pasiunii mele pentru limba latină, dar pot spune că nu am avut pe cineva în preajma mea care să se dedice acestui domeniu. Așadar sunt un ”homo novus” în familia mea, dacă  luăm expresia  „in extenso”, dar o pot numi model în acest sens pe profesoara mea de latină din liceu, profesoara Doina Colojoară (Ștefănescu) (Dumnezeu s-o odihnească în pace), un profesor foarte sever, drept și demn”, spune profesoara.

Trupa Katharsis, înființată acum 13 ani, este rodul unui talent ascuns al doctorului în latină, acela de a regiza și adapta piese din dramaturgia greacă clasică, precum și al eforturilor îndelungate ale tinerilor actori. „Medeea", „Electra", „Orfeu și Euridice", „Didona și Aeneas" sunt doar câteva dintre spectacolele care au adus renume trupei, singura din România cu un asemenea tip de activitate. Cu timpul, Katharsis a mai căpătat o valență: cea de trupă de dansuri grecești, în care coordonatorul (Coca Dorica) și elevii dansează împreună, uitându-și statuturile de toate zilele. O trupă în care toți membrii sunt prieteni.

În viziunea dascălului, tinerii din România care iubesc cultura antică și limbile clasice nu sunt mulți, dar sunt foarte pasionați. Aceasta afirmă că în țară se face performanță, cu toate că obiectul de studiu este mai susținut în străinătate. „Tinerii din România, din orașele în care există profesori pasionați de limbile clasice, au marele avantaj de a se forma în spiritul culturii antice, care stă la baza culturii europene. Nu putem să avem o cultură completă și desăvârșită fără a porni de la bază, de la temelie, cum greșit cred unii, chiar filologi. Din fericire, există încă școli în România unde limba latină se face la nivel foarte înalt și, deși avem o singură oră pe săptămână, cu excepția clasei a XI a, unde sunt două, participăm și obținem premii la olimpiadele și concursurile internaționale. Asta în condițiile în care concurăm cu unguri, nemți, austrieci, care nu au o limbă de origine latină, dar au înțeles importanța studierii acestor limbi și fac câte 5 ore de latină pe săptămână. Așadar, sunt încă tineri interesați de studiul limbilor clasice, poate nu foarte mulți, dar foarte pasionați”, explică Coca Dorica.

Profesoara susține că un impediment în calea apropierii tinerilor de valorile clasice se regăsește chiar la nivelul conducerii: „Dacă am avea în fruntea Ministerului Educației oameni care cunosc importanța studierii acestor limbi clasice, am avea și în țara noastră șansa de a se îndrepta mai mulți tineri spre acest domeniu”.

De-a lungul timpului, elevii ei au obținut zeci de premii sau mențiuni, la nivel național, ocupând mai mereu primele poziții în județul Botoșani, atât la latină, cât și la neogreacă. Mai mult, profesoara a îndrumat și pregătit copii care au câștigat distincții internaționale. Rezultatele au venit în urma a sute de ore de pregătire gratuită a elevilor.

„Profesorul are un rol foarte important în a-i determina pe elevi să studieze sau nu obiectul predat, pe lângă faptul că trebuie să transmită elevului pasiunea sa pentru materia predată, să fie consecvent și foarte bine pregătit. Totuși, toate acestea nu ar fi posibile fără talent pedagogic, fără puterea de a transmite cunoștințele și de a te face înțeles de cei din fața ta, iar spiritul competitiv te ajută să ai dorința de a-i pregăti pe elevi pentru concursuri, chiar dacă acest lucru înseamnă foarte multe ore în afara programului, e un sacrificiu până la urmă, plăcut de cele mai multe ori, pentru că dai din energia ta și primești la rândul tău de la ei, e un schimb de energie pe care îl simt doar cei făcuți pentru asta. În tot cazul, comunicarea, relaționarea cu elevii e cheia succesului, dar nu oricum, ci ceva ce vine din interiorul tău, natural, firesc”, susține Coca Dorica.

Latina renaște prin tineri, dar „moare" la Minister?

Doctorul în latină vorbește despre o renaștere simbolică a limbii, dar și despre diferențele existente între statutul obiectului în țara noastră și cel din străinătate. Multe state europene, ale căror limbi nu au o legătură atât de strânsă cu latina, acordă o atenție cu mult mai sporită studiului acesteia decât România. Deși ar trebui să fie invers. „Dacă luăm în considerare rezultatele la concursurile internaționale de latină și greacă veche ale României, entuziasmul cu care se pregătesc elevii participanți pentru aceste concursuri și abnegația cu care îi pregătesc profesorii lor, am putea vorbi de o renaștere a limbii latine, așa cum a încercat și ministrul de resort, Jean-Michel Blanquer în Franța. El dorește reîntoarcerea la valorile clasice ale educației,  revenirea la valorile fundamentale, propunând reintroducerea claselor bilingve și studiul limbilor clasice (greaca și latina), pentru ca elevii să înțeleagă cum a fost construită civilizația europeană, care e punctul de pornire al culturii europene. Însă, în România, dacă e să privim din celălalt unghi, în 2008 a fost scoasă latina de la Bacalaureat, iar între obiectele obligatorii, la profil uman, va rezista atât timp cât va exista printre cârmuitori, nu neapărat un filolog, dar un om de cultură care să înțeleagă sau măcar să tragă cu ochiul la programele școlare din țările cu un sistem de învățământ bine pus la punct din care, cu siguranță, nu lipsesc studiile clasice. În Germania, de exemplu, latina este a treia limbă cunoscută de populaţie, iar un student care vrea să urmeze dreptul, de exemplu, trebuie să aibă un certificat care să ateste cunoştinţele de latină”.

Latina, matematică pentru filologi

Coca Dorica susține că descifrarea celor ce țin de limba și cultura latină este la fel de complexă precum studiul matematicii, dar imperativă pentru o civilizație înfloritoare. „Studiul limbii latine e un exercițiu mental, precum oferă, poate, matematica pentru cei de la profil real, de aceea le spun elevilor mei că latina e matematică pentru filologi, obiect care îi diferențiază de cei de la real, pentru că toate celelalte obiecte se fac, cu un număr mai mare sau mai mic de ore, și la celelelalte profiluri. Elevii ar trebui să stăpânească aceste limbi, deoarece limbajele de specialitate sunt înțesate de termeni de origine greco-latină, aceste textele fundamentale ale culturii occidentale filosofice, istorice, sacre, științifice, fiind scrise în aceste limbi. Sunt încă texte, din istoria noastră medievală, netraduse încă niciodată. Nu mai vorbim de libertatea de gândire, democraţia, preţuirea omului, valori întâlnite în scrierile autorilor antici, neegalate până astăzi. Prin studierea acestor limbi, ne-am egala, măcar din acest punct de vedere, lumii civilizate”.

În încheiere, profesoara de latină amintește de una dintre lecțiile spirituale pe care și le-a însușit. „Ar fi multe de discutat pe această temă, dar închei cu o vorbă a coordonatorului lucrării mele de doctorat, renumitul profesor de lingvistică, de la Universitatea ”Al. I. Cuza”, din Iași, prof. univ. dr. Eugen Munteanu, care zice că: Dacă aș pierde toate bogățiile, mi-ar rămâne una singură, cunoașterea limbii latine”. 

(Roxana Aiacoboaei)

 

CITEȘTE ȘI: "PNL Botoșani, Valeriu Iftime: „Toți cei care au fost părtași la acest dezastru ..."