Astăzi este o zi deosebită pentru învățământul românesc. Pe data de 5 iunie sărbătorim Ziua Învățătorului, a omului care dă copiilor noștri aripi spre cunoaștere. Neapreciat, poate, la adevărata lui valoare, învățătorul formează caractere și dezvoltă personalități, uneori devenind părinte.
Despre activitatea învățătorului în această perioadă de criză prin care trecem cu toții, am stat de vorbă cu Cristina Surdu, profesor învățământ primar în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 7 „Octav Băncilă” din Botoșani
R: Pentru că se apropie sfârșitul anului școlar, cum ați caracteriza perioada aceasta ținând cont de faptul că v-ați întâlnit, pentru prima dată, cu această situație?
O perioada destul de grea. E o profesie care necesită prezența fizică/face to face. Doar așa poți simți copilul, îl poți urmări sau ajuta, când e cazul. E nevoie, uneori, de feedback imediat. A-l vedea de cealaltă parte a ecranului n-a fost tocmai confortabil, de ambele părți. Noi toți am fost puși în situația nouă, de a comunica și altfel, nu că nu am fi folosit și înainte comunicare on-line - Facebook-ul clasei.
R: Ce obstacol a fost cel mai greu de trecut în transmiterea informațiilor în format electronic elevilor?
Am fost puși în situația de a învăța toți lucrul pe platformă. La început, am întâmpinat greutăți de logare, acces platformă, încărcare teme, primit teme, corectare. Părinți care sunau: ,,Nu știu, doamna!”. Explicare, ajutor între copii, părinți, implicarea tuturor.
R: Cum au primit elevii noua metodă de lucru și cât de implicați au fost?
A fost altceva! Au primit-o cu entuziasm, dar ce-i prea mult, strică. Am fost la școală și le-am trimis poze cu sala de clasă. „Am da orice să fim la școală!”, a fost răspunsul multora dintre elevii mei. Uneori, platforma nu funcționa, nu puteam să încărcăm sau descărcăm materialele, internetul pica, nu puteam stabili conexiunea...
R: Cât de implicați au fost părinții în desfășurarea activităților școlare și cum a decurs colaborarea cu ei?
Părinții au fost 100% implicați. Au sprijinit copiii, la început, apoi aceștia și-au încărcat singuri temele, emoții la prima lecție interactivă, platformă era încărcată și nu puteam stabili conexiunea. Toate s-au așezat în timp. Și pentru părinți experiența n-a fost atât de simplă sau ușoară, la început, ca pentru fiecare dintre noi.
R: Care credeți că vor fi urmările noului stil de predare-învățare în următorul an școlar și cât de afectați vor fi elevii?
Eu cred că vom începe școala, în toamnă, cu siguranță! În tot răul e și un bine! Cadrele didactice vor folosi, cred, mai mult metode sau mijloace inovative, după această experiență! Nu cred că se va putea continua cu stilul dinainte, adaptarea a fost forțată, încât nu putem să nu ținem cont de experiența dobândită! Vreau să cred că emoția, îmbrățisările, cuvintele frumoase spuse mereu înaintea pandemiei se vor folosi cel puțin la fel de mult, sper eu.
Mi-ar plăcea să cred că distanțarea aceasta fizică, impusă forțat, nu ne-a schimbat atât de mult încât să nu ne mai iubim! Depinde de fiecare dintre noi de cum ne vom gestiona aceste sentimente!
(Anca Savel)