Peste 30.000 de fermieri sunt în stare de insolvență în România. Pierderea unei ferme nu e doar un eșec personal. E eșecul unei întregi familii. Majoritatea fermelor implică munca întregii familii.
„Există oameni care să propună soluții, problema e că nu are cine să le asculte“, punctează fermierul botoșănean Dănuț Andruș. Momentan, singura înțelegere la care s-a ajuns este ca punctele de trecere a frontierei să afișeze programele și să se țină cont de ele, ca „măcar șoferii noștri să nu mai ajungă în vămi și să stea ore întregi în așteptarea controlului, în timp ce vameșii își beau cafeaua“.
Fermierul botoșănean se bucură că măcar ploaia a venit în nordul Moldovei. E bine pentru hectarele pe care le are plantate cu grâne, dar afacerea sa cu animale își încheie drumul. La sfârșitul lunii iunie Andruș a anunțat pe Facebook că-și vinde turma de 600 de oi și capre.
Pe lista de dorințe neîmplinite rămân însă multe. Dănuț Andruș crede că este nevoie de intervenția statului pentru modificarea condițiilor pentru accesarea creditelor de către fermieri: „în acest moment luăm credite cu dobânzi de 12-13% și condiții draconice“. Își dorește și stabilizarea prețurilor la produsele finite, precum și compensarea prețurilor la consumabile agricole: ”Nu avem predictibilitate. Băgăm 6.000 de lei într-un hectar și scoatem 3.000 ori 4.000. Iar asta nu doar pentru că vin seceta și bolile peste plante, dar e problema și cu explozia de prețuri la motorină, semințe, îngrășăminte, mână de lucru. Toate cresc, doar prețurile la grâne scad”.
Fermierii mari, îndatorați la bănci și furnizori după ani de secetă
Deși au fost mult timp privilegiați ai subvenților, până și ei suferă acum. Andruș spune că peste 30.000 de fermieri sunt în stare de insolvență în România.
„Eu am o gaură de 400.000 de euro. Întrebați dacă mi-a ajuns cuțitul la os? Eu aș zice că a trecut demult de el“, spune Ilie Agrigoroaie, un fermier de 49 de ani din județul Botoșani. Bărbatul pozează cu un zâmbet discret în fața șirului său de tractoare verzi parcate pe banda de urgență a E85. „Ăsta nu e momentul pentru zâmbete“, se scuză Agrigoroaie, care recunoaște că e și el aproape să-și piardă ferma de 1,500 de hectare din comuna Cristești.
Pierderea unei ferme nu e doar un eșec personal. E eșecul unei întregi familii. Majoritatea fermelor implică munca întregii familii. De fapt, România are al doilea cel mai mare procent de ferme deținute de familii din UE, prima poziție aparținând Greciei, potrivit Eurostat.