Mai, anul 2005. Una dintre revistele me­dicale cele mai serioase din SUA, "Jour­nal of the American Medical Asso­ciation", a publicat un articol intitulat "Me­dicii trebuie să le prescrie pacienţilor lor rugă­ciunea?".

Textul a avut un mare impact asupra comunităţii ştiinţifice internaţionale. Câţiva ani mai târziu, mulţi dintre medicii americani - chiar şi cei atei - au admis că rugăciunea ajută la vindecare. Nu e vorba, fireşte, de a în­lo­cui bistu­riul cu aca­tiste, ci de a folosi rugă­ciu­nea ca întăritor al ştiinţei. Care e raţiu­nea aces­tui îndemn? Fap­tul că oamenii de ştiinţă ame­ricani au iz­butit să măsoare precis efectul rugăciunii asu­pra orga­nismului ome­nesc, scrie Formula AS.

Pe plan fizic, rugă­ciunea produce un "re­flex de destindere", ca­re se traduce printr-o în­cetinire a ritmului car­diac şi a res­piraţiei, o scă­dere a presiunii arteri­a­le, o diminuare a ne­ce­sităţii de oxigen şi a producţiei de bioxid de carbon.
Pe plan mental, ea aduce un senti­ment de liniş­tire, de bunăstare şi pace, înlăturând teama şi gân­durile negre.

Bolnavii pentru care s-au rostit rugăciuni s-au vindecat

În cercetările lor, medicii americani au con­statat un fenomen de-a dreptul surprinzător: rugă­ciunile colective au avut un efect uluitor asupra anumitor ma­­ladii, aşa după cum dovedeşte expe­ri­mentul condus de medicul cardiolog Ran­dolph Byrd pe 393 de pacienţi internaţi la Clinica de Cardiologie din San Fran­cisco.

Practicianul şi-a împărţit bolna­vii în trei grupe: A, B şi C. Apoi, el le-a so­li­citat unor diferite grupuri de rugăciune aflate în diferite oraşe de pe teritoriul american să se roage pentru bolnavii din grupa A. La capătul experi­men­tului, car­diologul a descoperit că starea acestora se îm­bunătăţise spectaculos, în compa­raţie cu bolnavii din grupele B şi C.

Astăzi, atât în America, cât şi în Eu­ropa, există numeroase astfel de "gru­­puri de rugă­ciu­ne", care func­ţio­nea­ză în strânsă legătură cu di­fe­rite in­sti­tuţii de sănă­ta­te. Una din­tre ce­le mai cunos­cute se află în Fran­ţa.

Compus în ur­mă cu 25 de ani, doar din patru per­soa­ne, gru­pul de ru­găciune fran­cez nu­mără as­tăzi 400 de membri, care se în­tâlnesc o dată pe lună într-o bi­serică din Paris. În cursul reuniunilor, fie­care dintre participanţi e invitat să adreseze, din stră­fundul inimii, rugă­ciuni pentru cei bolnavi. Se presupune că această uriaşă energie benefică este "medi­ca­mentul" care tămăduieşte mai repede decât medica­mentele.

CITEȘTE ȘI: "Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, Episcopul Ierusalimului"