Octavian Liviu Sovan
Bogăţia locuirilor umane, monumentele arheologice încă prezente în peisajul geografic şi istoric al judeţului (movile, Valul lui Traian, cetăţile geto-dacice etc.), au atras atenţia unor distinse personalităţi ale ştiinţei şi culturii naţionale, începând, poate, cu Al. Odobescu (istoric, scriitor, om politic), care a şi publicat unele obiective de natură arheologică, "pe baza răspunsurilor inteligente ale domnilor învăţători rurali".
Reluarea cercetărilor arheologice sistematice în unele staţiuni de mare importanţă istorică, începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, a reprezentat o nouă perioadă, foarte benefică în ceea ce priveşte descoperirea şi repertorierea acestor valori istorice naţionale. Putem afirma că această a doua etapă a cercetărilor arheologice pe teritoriul judeţului Botoşani s-a încheiat in 1970, prin tipărirea volumului Aşezări din Moldova. De la Paleolitic până în secolul al XVII-lea, de către N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa şi Em. Zaharia.
O a treia etapă a cercetărilor arheologice perieghetice, în acelaşi areal geografic şi administrativ a fost constituită de investigaţiile de teren pentru realizarea Repertoriului arheologic al judeţului Botoşani, de către Al. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, activitate intensă şi complexă, finalizată în anul 1976, prin tipărirea lucrării.
Ultima perioadă, dar şi cea mai bogată în realizări ştiinţifice care depăşesc fruntariile Ţării, este reprezentată de cercetările complexe, pluridisciplinare, întreprinse de neobositul arheolog Octavian-Liviu Şovan.
Format la Şcoala istorică şi arheologică a Universităţii "Al. I. Cuza" şi a Institutului de Arheologie din Iaşi, Dl. Şovan s-a făcut cunoscut lumii ştiinţifice interne şi internaţionale prin cercetările arheologice din mai multe situri, dar mai ales prin săpăturile de mare amploare, desfăşurate în necropola de tip Sântana de Mureş-Černjachov de la Mihălăşeni-Botoşani. Cu ocazia publicării monumentalei monografii arheologice şi istorice, în 2005, Dl. Oct. –Liviu Şovan a făcut dovada unui deosebit potenţial de cercetare ştiinţifică interdisciplinară, prin valorificarea integrală, exhaustivă, a celor 520 de morminte, cu impresionantul inventar arheologic pus în valoare prin acurateţea şi minuţiozitatea investigaţiilor. Considerăm şi acum că autorului acestei valoroase monografii i s-a făcut o mare nedreptate, fiind lipsit de un binemeritat premiu al Academiei Române.
Prezenta lucrare, cu adevărat monumentală, reprezintă rodul strădaniilor personale, de aproape un deceniu, ale acestui modest, dar foarte înzestrat arheolog botoşenean; ea este extrem de utilă, cum însuşi autorul precizează, prin "creşterea numerică a siturilor arheologice de pe teritoriul judeţului în cele peste trei decenii care s-au scurs de la redactarea Repertoriului publicat în 1976, ca şi necesităţile presante, actuale, de a rezolva practic obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, de ex. PUG-urile comunelor şi oraşelor şi de a pune la îndemâna primarilor o situaţie exactă a siturilor arheologice din raza comunelor pe care le administrează".
Nu ne propunem să realizăm o "recenzie" a acestui Repertoriu, exhaustiv în acest moment, al monumentelor arheologice descoperite pe teritoriul jud. Botoşani; dorim doar să evidenţiem faptul că, la fel ca şi acum 37 de ani (cînd am publicat primul Repertoriu arheologic al judeţelor României), judeţul Botoşani este prima mare unitate administrativ-teritorială a României, care publică o lucrare de asemenea amploare. Este de la sine înţeles faptul că lucrarea colegului Oct.-Liviu Şovan devine, din acest moment, un model-cadru al oricărei tentative viitoare, pentru muzeele judeţene care încă nu au purces la împlinirea acestui demers, sau pentru arheologi înzestraţi cu darul muncii, şi care vor avea curajul să pornească la o întreprindere identică. Dl. Şovan este, din acest punct de vedere, un deschizător de drumuri.
Printr-o sârguinţă demnă de toată lauda, colegul nostru a ştiut să îmbine, într-un mod fericit, toate categoriile de informaţii necesare excepţionalei evidenţieri a siturilor arheologice dintr-o zonă geografică extrem de favorabilă locuirilor umane. Dl. Şovan s-a bazat pe informaţiile furnizate de Repertoriul din 1976; a ştiut să colaboreze cu multe personalităţi locale, iubitoare de trecut; s-a folosit de imaginile satelitare, ori de acelea "culese" de pe GOOGLE, pe care a învăţat bine să le folosească; şi-a format echipe, chiar şi de moment, în care a atras specialişti în topometrie şi cadastru; a învăţat să folosească hărţile cadastrale la scara 1:10.000, ale comunelor, dar şi hărţile topografice la sc. 1: 25.000, cu curbe de nivel şi detalii ale peisajului; a făcut şi determinări de coordonate Stereo’70 prin GPS; în final, a creat o "bază de date" proprie judeţului Botoşani, cu realităţile sale arheologice, de importanţă istorică; arheologul Oct.-Liviu Şovan a reuşit o corectă încadrare cronologică şi culturală a tuturor siturilor, prin apelul la cea mai recentă periodizare în domeniu, din noul Tratat de Istoria Românilor, tipărit sub egida Academiei Române (vol. I-III, Bucureşti, 2010), dar şi prin permanenta colaborare cu specialiştii în domeniu, de la Institutul de Arheologie şi de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Iaşi, cu alţi specialişti de marcă; în sfârşit, autorul Repertoriului a reuşit să ne ofere o totală şi corectă coordonare a textului cu hărţile oferite, prin cartarea coerentă a tuturor obiectivelor arheologice înregistrate în textul lucrării.
Trebuie să mai precizăm un fapt demn de neuitarea tuturor: în anii în care colegii noştri de la muzeele judeţene nu-şi primeau integral salariul, Octavian-Liviu Şovan a avut harul de a-i convinge pe responsabilii din domeniul îmbunătăţirilor funciare să colaboreze cu Muzeul, prin fonduri aproape nelimitate, puse cu generozitate la dispoziţia cercetătorilor, în vederea efectuării săpăturilor arheologice preventive; în felul acesta, colegii săi şi-au primit integral lefurile, ba chiar cu unele majorări pentru cercetări arheologice de teren, dar, mai ales, a reuşit să aducă la Botoşani arheologi din aproape toată ţara, pentru a efectua săpături arheologice sistematice, chiar de amploare, în numeroase staţiuni preistorice şi protoistorice, ori în movile, în Valul lui Traian, în cetăţi geto-dacice; o spunem cu mândrie nedisimulată, că în acei ani, judeţul Botoşani devenise un adevărat "şantier naţional" de cercetări arheologice, acoperind aproape toate culturile arheologice şi perioadele istorice. Prin aceleaşi posibilităţi financiare, au fost tipărite numeroase studii, chiar volume, în care au fost valorificate ştiinţific descoperirile arheologice, diseminarea rezultatelor fiind posibilă prin implicarea directă a "coordonatorului" principal al lucrărilor, Dl. Oct.-Liviu Şovan.
Scopul, mărturisit, al impresionantei munci de teren, al valorificării ştiinţifice integrale a "Tezaurului" arheologic al judeţului Botoşani, este consemnat de însuşi autorul lucrării: "Conştient de o serie de realităţi negative în funcţionarea sistemului de protecţie a patrimoniului arheologic din România, am încercat, în baza experienţei de aproape patru decenii în aplicarea politicilor statului în acest domeniu, să contribuim, în măsura posibilităţilor, la ameliorarea situaţiei neconforme cu politicile generoase, enunţate doar, în legislaţia în vigoare, dar fără rezultatele aşteptate de cei de bună credinţă din sistem ... de a crea o bază de date de tip repertoriu şi sisteme noi informatice pentru evidenţe cartografice digitale, pentru a pune la dispoziţie o evidenţă exactă a monumentelor arheologice cunoscute, în vederea protejării şi conservării lor în conformitate cu atribuţiile conferite de Ord. Guv. Nr. 43/2000 (Cap. IV), autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul protejării patrimoniului arheologic şi nu în ultimul rând de a le oferi cercetătorilor, profesorilor de istorie, studenţilor, elevilor şi tuturor celor interesaţi de realităţile arheologice de pe teritoriul judeţului Botoşani".
Precizăm, în finalul acestor rânduri, că, prin munca extraordinară a colegului Octavian-Liviu Şovan (pentru teritoriul jud. Botoşani) şi a colegului Virgil Băbâi (pentru teritoriul jud. Iaşi), acum se poate iniţia demersul presupus de noi, la realizarea primului Repertoriu arheologic judeţean, în 1976: acela de a se trece la realizarea unor sinteze pe culturi arheologice şi perioade istorice, cu privire la locuirile umane din perimetrul Câmpiei Moldovei, punând în valoare sensul muncii noastre, a arheologilor: evidenţierea lucrului mâinilor omului, de la unealta de cremene, până la creaţiile artistice de înaltă spiritualitate.
Prof. univ. dr. Vasile Chirica
(Textul de mai sus este un cuvânt înainte la volumul amintit, aflat sub tipar, semnat de unul din coautorii Repertoriului apărut în 1976. Cartea este a patra din seria Bibliotheca Archaeologica "Hierasus" Momographica, editată sub egida Muzeului Judeţean Botoşani, a Institutului Naţional al Patrimoniului şi Direcţiei pentru cultură a judeţului Botoşani, fiind precedată de monografii privind cetăţile getice de la Stânceşti, Cotu Copălău şi necropola goto-vandalică de la Mihălăşeni).
