Noi consideram ca suntem indreptatiti sa spunem ca nu avem motive pentru a participa la aceasta rugaciune. Dorim sa ni se ceara parerea asupra cum trebuie sa se roage Biserica. Si nu doar sa ni se ceara, ci chiar sa se tina seama de ea. Consideram ca Biserica a gresit atunci cand s-a rugat pentru conducatorii care au decis sa demoleze lacasurile de cult. Pe acest principiu putem spune ca Biserica greseste si atunci cand ne cheama sa ne iubim vrajmasii, sa-i binecuvantam pe cei ce ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc si sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc si nedreptatesc (Matei 5, 44). Si stim ca nu putem vorbi de greseala, de vreme ce acestea sunt cuvintele Mantuitorului.
Cred ca e de ajuns sa ne amintim de indemnul Sfantului Pavel catre credinciosii Bisericii primare, de a se ruga pentru pentru stapanirile ingaduite de Dumnezeu (Romani 13, 1-3), ca sa alungam aceste ganduri. E bine sa precizam ca Apostolul Pavel ii indemna pe oameni sa se roage pentru cei care ii persecutau sau omorau pe crestini. Nu le cerea acest lucru pentru ca dorea ca Dumnezeu sa le daruiasca conducatorilor mai multa putere in a ucide, ci ca omul sa ajunga sa iubeasca precum iubeste Dumnezeu - intreaga faptura.
Trebuie sa facem si precizarea ca rugaciunea pentru conducatori nu mai este placuta lui Dumnezeu daca se face spre lingusire, spre a deveni placuti unor conducatori.
Cum se roaga Biserica pentru conducatori?
In cadrul slujbelor se rostesc la un moment dat cuvintele: "Pentru binecredinciosul popor roman de pretutindeni, pentru carmuitorii tarii noastre, pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului sa ne rugam". Iar in timpul savarsirii Sfintei Liturghii, in vreme ce se canta "Cuvine-se cu adevarat", preotii rostesc in taina aceasta rugaciune: "Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru lumea intreaga, pentru Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica; pentru cei ce in curatie si in viata cinstita vietuiesc, pentru ocarmuirea tarii acesteia, si Tie ne rugam, si cerem: da lor, Doamne, pasnica si inteleapta ocarmuire, si pace lumii Tale, ca si noi, intru linistea lor, viata pasnica si netulburata sa vietuim, in toata cucernicia si curatia".
Nu stiu daca cei care sunt conducatori au cunostinta de existenta acestor rugaciuni savarsite de Biserica pentru ei. De asemenea, nu stiu cat de partasi sunt cei rugatori la ele. Daca ei nu stiu, iar cei din Biserica devin pasivi la aceste cereri, e o dovada ca nu am devenit una. Deci, e nevoie de mai multa rugaciune, caci aceasta este lucrarea Bisericii: "ca toti sa fie una".
(Adrian Cocosila)
