Regizorul Adi Carauleanu, director artistic al Teatrului National din Iasi, a mizat de la inceput pe inteligenta spectatorului, dar si pe perceptia artistica a acestuia.
Spatiul scenic este o expozitie de arta, cu tablouri in mare parte pe fond rosu, culoare care semnifica energia, puterea, dar si actiunea, vibratia continua. Scenografa Ana Carauleanu a incadrat in acest spatiu imaginea sarpelui, o forma nedefinita, lasand subconstientului libertatea de a finaliza proiectul, eliminand astfel o posibila agresivitate asupra spectatorului. De altfel, semnul sarpelui revine constant in poveste, sub diferite forme, ca intr-un joc al mintii.
Povestile sunt legate intre ele de personaje-sentiment: iubire, teama, disperare. Sentimente rabufnite in urma unor agresiuni fizice asupra omenirii - lacuste, melci pestilentiali, ploaia-animal, care sunt, in fapt, chiar gandurile noastre negative, urile impotriva semenilor nostri, pentru ca apoi sa fim cu usurinta stapaniti de ploaia-animal, care se hraneste cu esenta tuturor lucrurilor.
Extrem de sugestiv, alert, ametitor pe alocuri, dialogul dintre EL si EA (Ioan Cretescu si Ana Maria Cazacu), intr-o scena deschisa, clara, cu sentimente la vedere. De la iubire la razboiul psihologic nu este decat un pas, pentru ca urmeaza o poveste redata de PRIMUL – Eduard Sandu, AL DOILEA – Bianca Gavril, si AL TREILEA – Sorin Ciofu. Un absurd al situatiei, un razboi dus pana la capat. Din pacate, o scena "injumatatita" de lipsa de experienta a prea-tinerei Bianca Gavril. Incercarea lui Eduard Sandu de a-si suplini pe alocuri partenera si a asigura forta necesara, prin talentul sau incontestabil, a fost vizibila si eficienta, insa nu de ajuns pentru a obtine efectul asteptat.
Ultima parte, si de departe cea mai reusita din spectacol, este cea a razboiului propriu-zis. Doi inamici, SOLDATUL INALT – Traian Andrii, si SOLDATUL SCUND – Radu Dragos, ofera poate adevarata lectie de umanitate. Pentru ca, in fapt, razboiul nu este al lor, ci al altora. Regulile, asemenea. Regizorul a dovedit o foarte inspirata alegere a actorilor, Traian Andrii si Radu Dragos valorificandu-se reciproc, conferind spectacolului un farmec aparte, asa cum au si dovedit, de fapt, aplauzele de final.
De remarcat debutul micutei Sorina Baleanu, o prezenta delicata, o fiinta care strabate intregul spectacol, legand de fapt povestile intre ele, pentru ca la final sa incheie intr-un mod surprinzator spectacolul. De altfel, replica finala, "Make love not war", ii apartine personajului interpretat de ea, Sentimentul 4.
"Adaptând texte din doi mari dramaturgi români, Matei Vişniec şi Dumitru Solomon, am obţinut un scenariu-poveste despre: iubire (Ana Maria Cazacu), teamă (Andreea Moţcu), disperare (Laura Dumitrache), început şi reînceput, purificare - copilărie (Sorina Băleanu) dar şi întâmplări despre: existenţa în doi, cu tot ce înseamnă ea (Ioan Creţescu şi Ana Maria Cazacu), despre absurdul unui posibil război psihologic (Sorin Ciofu, Bianca Gavril, Eduard Sandu) dar şi un rezultat surprinzător - prin simplitate, înţelegere şi umanism – al desfăşurării războiului propriu-zis, cel cu arme, bombe şi rachete (Traian Andrii, Radu Dragoş)", transmite regizorul Adi Carauleanu.
"Make love not war" este un spectacol complex, adaptat problemelor actuale, fie ca aceste probleme exista doar la nivelul subconstientului sau la nivelul cotidianului bulversant, intr-o societate bulversata de razboaiele altora.
Distributia (in ordinea intrarii in scena):
Sentimentul 1 – Ana Maria Cazacu
EL – Ioan Cretescu
EA – Ana Maria Cazacu
Sentimentul 2 – Andreea Motcu
PRIMUL – Eduard Sandu
AL DOILEA – Bianca Gavril
AL TREILEA – Sorin Ciofu
Sentimentul 3 – Laura Dumitrache
SOLDATUL INALT – Traian Andrii
SOLDATUL SCUND – Radu Dragos
Sentimentul 4 – Sorina Baleanu
Directia de scena – ADI CARAULEANU
Scenografia – MIHAI PASTRAMAGIU
- ANA CARAULEANU
Butaforie – GELU RASCA
Asistent directie scena – ANDREEA MOTCU
