Spectacolul este o adaptare de Ion Sapdaru, cel care semnează şi regia artistică şi coloană sonoră. Mihai Pastramagiu construieşte scenografia, iar coregrafia poartă marca Victoriei Bucun. Personajele sunt costumate de Alina Dincă-Puşcaşu, din Iaşi (care nu se află la prima colaborare cu Teatrul din Botoşani), iar Ioan Creţescu are şi rolul de asistent regie.
Ceea ce surprinde în spectacolul lui Ion Sapdaru este tocmai noutatea viziunii asupra personajului principal, un Baron Munchhausen tânăr, îndrăzneţ nu doar în fantezie, ci şi în atitudine, un erou nu doar mincinos în accepţiunea general valabilă, ci capabil de măreţe renunţări la favoruri ale mai-marilor vremii. Un mincinos care luptă pentru salvarea visului, dar lupta este dreaptă, fără compromisuri, fără ocolişuri menite să îngrădească în vreun fel libertatea omului de a imagina... un adevăr încă neacceptat.
Inspirată alegerea lui Alexandru Dobinciuc pentru personajul principal. Un actor tânăr, dar îndelung şi timpuriu "jucat" în Atelierul de Teatru, sub privirea lui Lenuş Teodora Moraru. Absolvent al Universităţii de Arte "George Enescu" Iaşi, Alexandru Dobinciuc este astăzi ceea ce s-ar putea numi actor al generaţiei "freelancer": îl regăsim în spectacole din Botoşani, Iaşi, Chişinău, Bucureşti... Publicul botoşănean l-a reţinut în special după prestaţia din producţia teatrală "Hai să ne despărţim" (regia Ion Sapdaru), rolul interpretat de Alexandru Dobinciuc fiind distins, în 2013, cu Premiul pentru cel mai bun rol secundar la Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi.
Revenind la Aventurile Baronului Munchhausen, Alexandru Dobinciuc este convingător în rolul Baronului, regizorul dovedind, de altfel, o foarte bună alegere a întregii distribuţii, optând pentru actori capabili să regleze, fiecare în parte, comportamentele personajelor. Astfel, fiecare actor în parte contribuie corect – fără derapaje de interpretare -, spontan şi convingător la cerinţele piesei şi ale regizorului. Scenele secvenţiale sunt dinamice, personajele interacţionează, eroii sunt bine conturaţi artistic.
Generalul (Gheorghe Frunză), Un cetăţean onorabil (Mihail Donţu), Mutty (Irina Mititelu), Betty (Alexandra Vicol) sau Bătrânica (Andreea Moţcu) sunt apariţii care susţin firul logic al spectacolului, personaje care nu lasă să alunece printre degete fragila desfăşurare a unei poveşti situate la limita dintre real şi imaginar.
De remarcat secvenţa creată de Irina Mititelu şi Alexandra Vicol, cu o interpretare bazată pe prospeţimea jocului, dar şi pe excelenta coordonare între cele două actriţe (din generaţii diferite), concentrate pe reacţii ale personajelor interpretate, dar fără a se delimita şi fără a ieşi din spaţiul în care acestea se desfăşoară, în raport cu celelalte personaje din scenă.
O bună transpunere în rol reuşeşte, tot secvenţial, şi Sorin Ciofu în rolul Pictorului, actorul fiind completat şi de jocul lui Alexandru Dobinciuc, dar şi de susţinerea publicului, care a apreciat veridicitatea şi coloratura interpretării.
Decorul simplu, dar funcţional, a oferit o excelentă expunere în scenă a personajelor implicate în procesul Baronului, regizorul optând pentru o desfăşurare pe verticală, o soluţieexcelentă pentru a transmite nota de superioritate în care se situează Judecătorul (Marius Rohojinschi) şi cei trei acuzatori, interpretaţi de Cezar Amitroaei, Valentin Popa şi Mirela Nistor, actori care reuşesc, împreună, un personaj colectiv care nu îşi uită nicio clipă menirea, aceea de a opri, interzice, suprima cu orice preţ dreptul la a visa!
Judecătorul (Marius Rojojinschi) este prizonier al propriului trecut. Iubirea, viaţa nu mai înseamnă nimic pentru bătrânul magistrat, singurele tresăriri fiind cele referitoare la micuţa Lorelay (Sophia Mititelu), în fapt o întoarcere la adevăr, la ceea ce defineşte, prin autenticitate, sufletul şi bucuria de a visa.
Spectacolul lui Ion Sapdaru creează personaje care rămân în memoria publicului. Actorii se redefinesc, îşi susţin eroii prin mijloace proprii, ce ţin de capacitatea de joc a fiecăruia în parte, dar şi prin completări ce ţin de viziunea regizorală.
Ion Creţescu, în rolul Marinarului sau în cel al Directorului de circ, oferă o imagine de un pitoresc aparte, actorul adăugând replicilor sale şi un dinamism corporal nu foarte uşor de susţinut, dar care conferă spectacolului ritm şi menţine publicul într-o tensiune atât de necesară finalului de poveste.
De remarcat, de asemenea, jocul lui Radu Dragoş în rolul lui Iohann, al Lidiei Uja, cea care o interpretează – tot secvenţial, pe Regina Ecaterina, dar şi costumele realizate de Alina Dincă-Puşcaşu, un plus de care regizorul a beneficiat în realizarea spectacolului de pe scena Teatrului botoşănean.
"...dacă un om visează cu ochii deschişi, vede lumi nevăzute, stă "la un pahar de Xerex cu bătrânul Shakespeare în ceţoasa Londră", are o întâlnire de gradul 0 cu Vulcan, în fundul Pământului, sădeşte în fruntea unui cerb un frumos pom doldora de cireşe, utilizează ghiuleaua ca mijloc de transport, are un roman de dragoste cu Marea Împărăteasă a Rusiei, face exerciţii filozofice sub îndrumarea lui Socrate - este un om... bolnav? Eu l-aş numi mai curând... visător!", spune regizorul Ion Sapdaru.
"Aventurile Baronului Munchhausen" este un spectacol despre adevărul din noi. Un personaj controversat, blamat şi judecat în piaţa publică, dar care ne învaţă lecţia despre curaj. Nu curajul de a minţi, nu îndrăzneala de a fabula. Ci cutezanţa de a crede că visul poate deveni realitate, că orice fantezie se naşte dintr-o umbră de adevăr, care mai devreme sau mai târziu va deveni valabil şi care, cine ştie, ne va salva din mediocritate.
(Florentina Toniţă)
.jpg)
