Vineri, 24 aprilie, la Galeria de Arta Stefan Luchian din Botosani s-a consumat un eveniment care ar fi putut deveni punctul de atractie, pe segmentul cultural, din pleiada de manifestari oferite de programul Zilelor Orasului Botosani.
Anuntata sumar, aproape la limita indecentei culturale, expozitia cu tablouri apartinand pictoritei Angela Tomaselli a fost umbrita nu numai de caracterul etnografic, desigur binevenit in contextul prevazut, dar mai ales de insuficienta atentie acordata.
Dincolo de faptul ca o asemenea expozitie, cu un asemenea prilej, justifica cu asupra de masura prezenta la Botosani a pictoritei Angela Tomaselli, tablourile s-au dovedit a nu fi pe placul preotului Grigore Diaconu, cel care a avut misia de a prezenta celor de fata evenimentul de la Galeria de Arta.
In viziunea preotului Diaconu, lucrarile de pe simezele botosanene nu isi gasesc locul alaturi de articolele etnografice, traditionale, intrucat ele, picturile, nu ar fi mai deloc inrudite cu icoanele crestine. Fapt care a hotarat, in fapt, si soarta expozitiei, cei prezenti evitand sa mai scoata in evidenta in vreun fel talentul si frumusetea artistica a unei pictorite de calibru national si international.
Poate cu o minima informare a publicului si, mai ales, in scopul popularizarii unei colectii cu care, in mod cert, Muzeul Judetean se mandreste la nivel national si international, expozitia Angela Tomaselli ar fi avut un alt loc in sufletul botosanenilor.
Gest care, negresit, ar fi putut sa ii apartina conducerii Muzeul Judetean, Lucica Parvan. Meritorie atitudinea presedintelui Consiliului Judetean, Mihai Tabuleac, care, in alocutiunea sa, a incercat sa readuca in atentie tablourile, intentie insa lipsita de reactii din partea oamenilor de cultura prezenti la Galeria de Arta.
De alta parere este unul dintre cei mai avizati critici de arta ai momentului:
"Ciclul Sfantul Gheorghe este simbolul luptei si biruintei, al salvarii credintei, al valorilor crestine. Ansamblul acestor viziuni face trimitere la arta straveche a icoanei, dar tratata din perspectiva dubla a respectarii punctului intial canonic si al libertatii artistului de a organiza catapeteasma altarului potrivit propriilor erminii umane si tehnice. Acrilicile bine temperate ca dozaj cromatic lasa impresia unei optiuni si a unei cordiale relatii între idee, forma si materialul în care poate fi optim exprimata", spune criticul de arta Valentin Ciuca despre tablourile Angelei Tomaselli.
In cadrul evenimentului de vineri, de o mai mare atentie s-a bucurat, insa, Expozitia etnografica din judetul Alba, care a ocupat, si spatial, si ca durata, cea mai mare parte a manifestarii.
Fara a contesta valoarea etnografica a exponatelor din zona Alba, privitorul a remarcat disproportia dintre reprezentarile etnografice ale zonelor Botosani si Alba, intr-o zi care, pe afis, facea parte din manifestarile Zilelor Orasului Botosani.
Angela Tomaselli s-a nascut in 1943 la Brezoi, Valcea. Este absolventa a Academiei de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu Bucuresti, sectia de Arta Monumentala, in anul 1967.
Pictorita Angela Tomaselli este unul dintre artistii de marca ai generatiei "seniorilor" din plastica romaneasca de azi. Pe langa pictura, viata artistei are si ea cateva puncte atragatoare pentru cititor.
Mai intai, plasticiana este o mixtura copioasa de natii: s-a nascut intr-un sat de munte din Nordul Valcei, dintr-un tata italian si o mama jumatate nemtoaica, jumatate romanca. Apoi, fiul Angelei este nimeni altul decat muzicianul si chitaristul de blues-jazz Alex Tomaselli.
Dar Angela Tomaselli are si un destin special, oarecum atipic in pictura noastra. Caci pictorita s-a impus de-abia dupa varsta de 50 de ani, adica dupa 1993, cand s-a stabilit in Bucuresti. Pana atunci, dupa ce urmase Academia de Belle-Arte bucuresteana, artista a stat 27 de ani la Galati, pictand cu osardie si predand la Liceul de Arta.
"Cand m-am hotarat sa vin in Bucuresti, toata lumea spunea ca este o nebunie ca la 50 de ani sa las tot confortul de acasa si sa vin aici, sa traiesc ca o studenta. Am locuit si am pictat vreme de sase ani intr-o mansarda atelier de 4 metri pe 4. Dar asa am ales eu!", spune artista.
Si alegerea s-a dovedit inspirata! Doar in primii trei ani bucuresteni, pictorita expune mai mult decat in 27 de ani de provincie. Repede, vine si recunoasterea internationala: in Franta, Germania, Belgia, Suedia, Republica Moldova - expozitiile si premiile se inmultesc.
