Pentru a înţelege această scrisoare în toată profunzimea ei, este necesar un autoreglaj din partea fiecărui profesor. Doresc din suflet, ca începând din acest moment, să ieşiţi din mintea dumneavoastră, să nu mai gândiţi, să lăsaţi procesele gândirii şi judecăţile să doarmă, să uitaţi pentru câteva minute tot trecutul dumneavoastră. Deveniţi, pentru câteva momente, o nouă persoană.
Activaţi empatia, compasiunea şi măriţi nivelul de implicare sufletească (emoţionala) pentru un efect optim.
Vă aştept… 1 minut.
Acum puneţi-vă în papucii unui psiholog care este aşezat pe scaunul lui de la birou, relaxat şi este gata să asculte vorbele unui student(trecut prin cele 12 clase), despre faptul că, după părerea lui, şi-a dat seama ce se întâmplă.
Cu grijă scriu aceste cuvinte, pentru că vreau să păstrez o relaţie de interdependentă cât mai curată între mine şi voi.
Sincer, mă simt frustrat, pentru că în aceşti doisprezece ani de viaţă, şcoală, sistemul de învăţământ, profesorii nu m-au învăţat decat 3 lucruri: să memorez, să reproduc ce am memorat şi să mă supun autoritaţii. Mai pe scurt, am devenit un model de sclav. Am învăţat de la voi că e bine să "învăț" cât mai mult, ca să ajung departe. Departe însemnând să am un job si o familie. Aceasta este programarea, acesta este tiparul, acestea sunt standardele. Dacă mă supun standardelor, am garantat o viaţă de la decentă în sus. Totul este bine şi frumos, iau note mari, memorez, reproduc pe hârtie, memorez, reproduc oral, memorez si iar reproduc ca după un an să uit totul. Nu am voie să gândesc, să inovez, pentru că mi se bagă cartoful, necurăţat,în gură!
În clasa a II-a, a III-a sau a VI-a, când mi-am făcut curaj și am spus ceva, din mine, din imaginaţia mea, colegii au râs de mine iar dumneavoastră aţi râs împreună cu ei ca fiind ceva nesemnificativ. Dar dumneavoastră nu aţi ştiut că lumea mea, firava şi în plină dezvoltare de atunci, s-a zdruncinat cu totul! De atunci, din acel moment, probabil că nu am mai zis nimic niciodată până la facultate. Sau dacă am zis, pumnul în gură tot l-am primit. De ce l-am primit? Pentru că nu a existat empatie. De ce ? Pentru că mintea nu ştie ce înseamnă empatie, ea are multe cunoştinţe şi se mândreşte cu asta. Ego-ul se umflă în pene pentru că ştie că este dotat cu multe cunoştinţe! Astfel, dragă profesore, identificându-te cu mintea plină de raţionamente încurcate bolnave(mintea colectivă trecută prin atâtea generaţii), nu ai mai ţinut cont de mine, micul elev care din imaginaţia mea bogată am spus o "prostie". Nu ai mai avut energia care putea să-ţi ofere acel spaţiu interior de a te gândi că poate mi-au trebuit 4 zile să-mi fac curaj şi să o spun cu glas tare. Şi atunci eu ce să cred? Că de fapt, părerile mele sunt numai “prostii şi că de acum înainte, cel mai bine pentru mine, ca să nu mai sufăr, este să memorez alte păreri ai altor oameni(poeţi, artişti, genii). Şi atunci e bine. M-am programat. Te simţi şi tu bine că m-am "cuminţit", că "învăţ", deci că s-a adăugat încă un mic sclav pe lista ta cu care te vei mândri la alţi colegi de ai tăi şi eventual la părinţi.
De ce oare profesorii sunt din ce în ce mai duri şi nepăsători pe măsură ce elevul creşte? Se zice că profesorii de la liceu sunt mai severi decât cei din generală, iar celor de la facultate nu le mai pasă de studenţi deloc. Intră în clasă, îşi fac treaba şi gata. Nu oare pentru că elevul începe să se înveţe să fie şi mai sclav, şi mai programat, şi mai înfundat în realitatea faptului că lumea e rea, nepăsătoare şi viaţa e grea? Profesorul ştie că aşa evoluează elevul aşa că este pregătit dinainte. De aceea devine şi elevul dur, insensibil, indiferent şi rău! Normal că devine din ce în ce mai rezistent la palme din ce în ce mai puternice. Este ca o pregătire, pentru ca mai încolo să devină şi el la fel, şi mai rău dacă se poate! Este o crimă ce se întâmplă în acest sistem! De ce să se deterioreze natura umana în halul ăsta?
Vreau să vă mărturisesc că după jumătate de an de introspecţie, mi-am dat seama că sunt condus. Eu nu-mi conduc propria viaţă. Sunt manipulat şi condus de societate.
Şcoala educă. A educa înseamnă a învăţa din interior. Viaţa este mult mai mult decât memorarea. Memorarea mecanică trebuie combătută. Ea este bună numai copiiilor de 5,6,7,8 ani care nu au complet dezvoltate funcţiile şi procesele gândirii, memoriei şi percepţiei.
Dragi profesori de matematică şi de profil real, impuneţi memorarea logică! Dacă pentru voi totul este atât de logic, clar şi simplu, spuneţi şi elevilor asta. Explicaţi de 5 ori dacă este nevoie, întrebaţi FIECARE elev dacă a inţeles, chiar dacă merge greu!(luați-o ca pe un pont, pentru că am fost şi eu elev şi cunosc starea generală din bănci) . Până la urmă dumneavoastră aţi decis să fiţi profesor, de ce nu încercaţi să fiţi cel mai bun şi motivant din şcoală? Adoptaţi noi strategii de a explica teorii şi formule. INOVAŢI! Înainte de toate impuneţi motivaţia şi abia apoi exact ceea ce trebuie învăţat. Vorbiţi despre matematicieni/fizicieni/chimişti/informaticieni renumiţi. Încercaţi să creaţi o conexiune profundă cu copilaşii/elevii/studenţii voştri. Asta este pasiunea voastră!(sau nu e..??) Împărtăşiţi-o! Povestiţi elevilor voştri cum aţi ales această disciplină. Fiţi cât mai umani. Lăsaţi deoparte autoritatea. Când credeţi că aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă, şi vedeţi că încă sunt elevi care nu învaţă la materia voastră, de abia acelora sa le puneţi 2 sau 4 (ce notă mică vă caracterizează). În acel moment nu băgaţi în seamă mintea care izbucneşte în etichetarea şi judecarea acelor elevi. Dar nu încetaţi, vorbiţi cu ei…
În fiecare zi străduiţi-vă să fiţi un profesor mai bun! Dacă simiţi că nu asta este vocaţia dumneavoastră, atunci ieşiţi din învăţământ. Luaţi-o la sănătoasa!
Dragi profesori de limbi străine, vreau să vă spun că după opt ani de limbă franceză, nu ştiu mare lucru. Ştiu doar să citesc şi să zic: "Bonjour", "Je m’appelle Costel", "Comment t’appelle tu?", "Je cava bien", şi "Je suis 20 ans", ATÂT! De aici se poate concluziona că nu prea mi-a plăcut, dacă nu s-a lipit, deci "nu e de mine" limba franceza.
Acum 2 săptămâni am început să ascult muzică franțuzească, şi fără să vreau a început să-mi placă. Nu-mi vine să cred faptul că urechile mele sunt înduioşate şi vesele atunci când o ascult pe Alizee sau muzică tradiţională franțuzească. La fel s-a întâmplat şi cu limba italiană. Deja am început să învăţ SINGUR această limbă. Îmi plac şi tradiţiile Italiei. Acum vreau să învăţ franceza pentru faptul că sună frumos şi-mi place şi normal, sigur îmi va fi de folos!
Acum vreau în mod natural să învăţ! Pentru că aceste limbi sunt frumoase! Nu pentru că voi avea nevoie de ele. Acestea sunt doar 2 exemple! Am început AUTOEDUCAREA!
"Nu am vrut ca educaţia mea să stea în calea învăţăturii mele!"
DUPĂ 12 ANI DE "ŞCOALĂ", AM ÎNCEPUT AUTOEDUCAREA PENTRU CĂ NUMAI AŞA POT SĂ MĂ EDUC CU ADEVARAT!
Doamnelor şi domnilor profesori de limbi străine, sfatul meu (în cel mai umil mod) este să începeţi prin a motiva elevii să le placă limba respectivă. Înainte de toată gramatica şi acele texte plictisitoare din manual, puneţi-le muzică, prezentaţi-le tradiţiile ţării respective. Vizionaţi împreună filme. Modul natural de a învăţa este de la general la particular. Întâi şi întâi prezentaţi totul în ansamblu, apoi treceţi la amănunte. Dacă din prima le scrieţi pe tablă gramatica grea a limbii respective, păi NORMAL CĂ INTERVINE PLICTISEALA! Şi de aici note proaste deci "elevi proşti care nu învaţă" sau "elev fără respect faţă de profesor"!
Dacă aceasta este vocaţia dumneavoastră, de profesor, daţi tot ce este mai bun din voi fără prejudecaţi!
Memorarea este bună dar numai în cantităţi mici. Nu trebuie ca tot învăţământul să se rezume la memorare. Practic cel mai bun elev din clasă ştie să memoreze cel mai bine. Laudele îi aparţin. Este cel mai bun sclav din clasă! Şef de promoţie? Sclavul numărul 1!
Unde sunt profesorii care predau despre inteligenţă emoţională? Unde sunt aceia care explică elevilor ce este personalitatea umană şi cum funcţionează ea? Despre hobby-uri, despre afaceri online şi offline, pentru a-i pune pe elevi pe picioarele lor financiar şi nu să devină sclavii unor bănci sau al unor companii multinaţionale. De ce să-mi vând sufletul pentru traiul unei companii care oricum, este efemera?
Viaţa este mult mai mult decât situaţia de viaţă. Şi asta ne-o dovedeşte realitatea faptului că există bogaţi nefericiţi şi săraci fericiţi în acelaşi timp!
Voi compuneţi acest sistem. Schimbarea începe de la voi, apoi la noi, şi de la noi, mai departe.
Schimbarea dumneavoastră face posibilă schimbarea a sute de generaţii.
Schimbarea mea a dus la realizarea acestei scrisori!
Dragi profesori, vă compătimesc şi vă susţin în acelaşi timp, din toată inima să schimbaţi acest sistem corupt. Aveţi grijă de elevii voştri. Ei reprezintă o mică/mare responsabilitate pentru voi. Gândiţi-vă la voi, când îi învăţaţi pe ei.
Ei vă vor conduce!
"Fiţi voi schimbarea pe care vreţi să o vedeţi în lume"- Mahatma Ghandi
Cu respect, elevul vostru
Sursa AICI
